Iarba mâței este o slăbiciune și pentru cele mai simandicoase ori cumpătate pisici. Numită și menta mâței, planta induce o stare greu de explicat de oamenii de știință. Oricât de stăpâne pe sine și arogante vor să pară, pisicile nu vor ezita să nu se tăvălească pe jos și să miorlăie atunci când adulmecă puțin această plantă. Iarba mâței este o plantă înrudită cu menta cu miros plăcut de lămâiţă și mentă. Frunzele acoperite cu peri și de formă triunghiulară sunt de culoarea verde-cenușiu, iar florile sunt albe sau roz. Îi plac locurile însorite ale grădinii și poate fi crescută și în ghivece. Este un excelent „magnet” natural pentru ţânţari, gândaci și puricii plantelor. Nici șoarecii sau șobolanii nu se apropie de iarba mîței. Pisicile, leii sau tigrii sunt atrași de mirosul acestei plante, fiind suficient să le pătrundă în nas câteva miresme de iarba mâței și felinele încep să se comporte anormal și haotic. De la caz la caz vom putea observa: miorlăituri, hâsâituri, frecatul bărbiei de obiectele impregnate cu acest miros, tăvălit pe jos, întins pe spate cu picioarele în sus, alergat bezmetic prin casă, sărituri, se joacă cu planta și multe alte gesturi pe care pisica nu le-a mai făcut până atunci. Dacă stăpânul se apropie de jucăria care conține planta e posibil să fie atacat de pisică. De ce reacționează astfel pisicile Ispita din iarba mâței este componenta unui ulei esențial volatil, numită nepelactonă, care se găsește în frunzele, tulpinile și semințele acestei plante. Se presupune că această substanță imită hormonii fericirii ai pisicilor și stimulează centrii nervoși din creier care reacționează la acești hormoni. Atacul se face pe cale olfactivă și mai puțin prin cea digestivă. Cercetătorii compară efectul mentei asupra pisicilor cu cel al marijuanei asupra oamenilor. În schimb, iarba mâței nu dă dependență și nici nu predispune la supradozaj sau efecte nedorite. Se presupune că planta ar avea și un efect afrodiziac. Multe dintre reacțiile pisicilor la iarba mâței cum ar fi rostogolitul și mieunatul sunt similare cu cele ale femelelor în călduri. Nu toate pisicile sunt sensibile la această plantă. Nici pisoii până la şase luni nu sunt atrași de iarbă, ba chiar o resping. Abia după această vârstă, care întâmplător coincide cu maturizarea sexuală, veți putea afla dacă pisica voastră este susceptibilă la acest drog. Iarba mâței este un atu pentru stăpâni Stăpânii pot exploata în sens pozitiv slăbiciunea pisicii față de menta mâței, care poate fi folosită cu succes în dresaj, pentru a acomoda pisica cu un loc sau cu pătuţ nou ori pentru a facilita introducerea unei noi pisici în familie. Multe dintre jucăriile pe care le găsiți în petshop sunt impregnate cu iarba mâței, pentru a le face mai atractive pentru pisici. Orice stăpân ar trebui să îi ofere pisicii sale câteva momente de plăcere din când în când: împrăştiaţi una- două ciupituri de iarba mâței pe jos sau în culcușul ei și lăsați-o să o cuprindă euforia. De ce nu, cultivați iarba mâței în ghiveci sau în grădină, culegeți frunzele și păstrați-le în congelator, pentru a le folosi tot anul. Iarba mâței nu este periculoasă pentru pisici. Ingerarea ei în cantităţi moderate poate avea efect opus celui când este mirosită: induce o stare de calm, la fel ca ceaiul de mușețel. Pisica nu va ajunge la supradozaj întrucât știe când să se oprească.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU