Se spune că, periodic, Sfântul Spiridon pleacă din raclă pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă în rugăciunile lor
Astăzi, credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, ocrotitor al bolnavilor. Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 268 d. Hr. şi a trăit pe vremea marelui împărat Constantin cel Mare (306 – 337) şi a lui Constantiu (337 – 361), fiul lui. Fost păstor de oi în tinereţe, Sfântul Spiridon a fost căsătorit, însă a rămas văduv de timpuriu. Pentru că era un adevărat model de virtute, a fost hirotonit episcop în Trimitunda, în apropiere de Salamina. Dumnezeu îi dă harul tămăduitorilor, Sfântul Spiridon făcând multe minuni, pentru care a şi fost supranumit „făcător de minuni”. Iată doar câteva dintre acestea: în vreme de secetă, sfântul aduce ploaie, iar tot cu rugăciunea lui opreşte ploaia cea peste măsură; pune capăt foametei induse de vânzătorii
de grâu, dărâmându-le hambarele în care aceştia îşi ţineau grâul; preschimbă şarpele în aur, iar după ce săracul scapă de nevoi, preface iarăşi aurul în şarpe; opreşte curgerile râurilor şi îi întoarce pe păcătoşi, făcându-i să îşi mărturisească păcatele. Pentru că a mărturisit credinţa în Hristos, în timpul persecuţiilor creştine din timpul împăraţilor Maximian (286-305) şi Galeriu (305- 311), Sfântul Spiridon este prins, ochiul drept îi este scos, iar pulpa stângă tăiată. Sfântul călător A participat la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325, unde a fost condamnată învățătura lui Arie, care susținea ca Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Atunci, Sfântul Spiridon a arătat printr-o minune taina Sfintei Treimi. Luând o cărămidă, el a făcut, cu ajutorul rugăciunii, ca aceasta să se desfacă în toate elementele din care era creată: apă, foc şi pământ. După moartea fiicei sale, Irina, o femeie îi cere Sfântului banii pe care îi încredinţase acesteia, în timpul vieţii. Neştiind unde se aflau aceşti bani, Sfântul Spiridon îşi întreabă fiica moartă, iar aceasta îi răspunde. Sfântul Spiridon a plecat la Domnul pe 12 decembrie 348, sfintele sale moaşte fiind păstrate într-o raclă, pe insula Corfu. Se spune că, periodic, Sfântul Ierarh Spiridon pleacă din raclă pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă în rugăciunile lor. Datorită minunilor săvârşite în întreaga lume, i se spune şi „sfântul călător”, încălţările noi ale sfântului apărând periodic tocite şi păstrând pe ele pământ şi fire de iarbă.
Irina NASTASIU
