În fiecare an, pe data de 9 martie, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia. Ei erau soldaţi creştini, în slujba împăratului Licinius (308 – 324), făcând parte, potrivit izvoarelor istorice, din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Aflând despre credinţa lor, guvernatorul Armeniei, Agricolae, le-a ordonat să şi-o renege şi să se închine idolilor. Deoarece au refuzat să se lepede de credinţa creştină, cei 40 de mucenici au fost întemniţaţi timp de 8 zile şi torturaţi prin lovirea cu pietre. Rămânând tari în credinţă, ei au fost condamnaţi la moarte prin îngheţare, în lacul Sevastiei. Neputând să reziste gerului, unul din cei 40 de mucenici a hotărât să renunţe la credinţa creştină şi a ieşit din apă, la miezul nopţii. Însă în timp ce alerga spre baia caldă, pregătită de închinătorii la idoli, a murit. În urma rugăciunilor rostite de mucenicii rămaşi în apa îngheţată a lacului, Dumnezeu a făcut mari minuni: gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au coborât din cer asupra mucenicilor. Văzând această minune, unul din soldaţii de pază s-a aruncat în apă, mărturisind credinţa creştină şi primind cununa muceniciei. Văzând că mucenicii au rezistat supliciului, guvernatorul a dat poruncă să le fie zdrobite fluierele picioarelor. După moartea acestora, trupurile le-au fost arse, iar cenuşa aruncată în lac. Moaştele lor, câte au rămas nemistuite de foc, au fost înmormântate la Sevastia, apoi s-au împărţit în toată lumea creştină. O parte din acestea se găseşte la Mănăstirea Antim din Bucureşti, dar şi la alte sfinte locaşuri din ţara noastră. Numele Sfinţilor 40 de mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnoic, Valent, Vivian, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdichie, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Caius, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie. Potrivit tradiţiei, de ziua Sfinţilor 40 de Mucenici, credincioşii aduc la biserică 40 de colaci în formă de 8, după numărul Sfinţilor 40 de Mucenici, colaci cărora li se spune „sfinţi” sau „mucenici”. Colăceii simbolizează cele 40 de cununi pe care mucenicii le-au primit din cer pentru credinţa şi răbdarea lor, iar cifra 8 simbolizează viaţa veşnică. „Suntem creştini şi nu ne lepădăm de Hristos!” „Iată ce înfricoşate chinuri au răbdat Sfinţii 40 de Mucenici, pentru dragostea lui Hristos. I-au bătut şi închis în temniţă, dar ei nu s-au înfricoşat. I-au aruncat goi, iarna, în lacul îngheţat, dar ei nu s-au lepădat de credinţa în Dumnezeu. Strigau păgânii care îi chinuiau: «Închinaţi-vă zeilor şi veţi lua de la noi cinste şi averi». Iar ei răspundeau: «Noi suntem creştini şi nu ne trebuie cinste şi avere pe pământ. Averea noastră este credinţa în Hristos şi viaţa veşnică!» Apoi le ziceau: «Ieşiţi din apa îngheţată şi intraţi în baie, ca să fiţi vii şi să jertfiţi idolilor!». Iar ei strigau: «Nu ne lepădăm de Hristos! Rămânem în ger să murim pentru El, decât să trăim în baie împreună cu diavolul!». Vedeţi, fraţilor, credinţa mucenicilor, răbdarea şi bărbăţia lor? Vedeţi cât de greu s-a apărat dreapta credinţă în Dumnezeu până astăzi? I-au bătut, iau aruncat goi în lacul îngheţat, i-au ispitit cu cinste, cu averi şi baia cea caldă, dar ei nicidecum nu s-au lepădat de Hristos. Le-au zdrobit picioarele până şi-au dat sufletele, iar ei strigau până în ultima clipă: «Suntem creştini şi nu ne lepădăm de Hristos! » Numai unul s-a lepădat şi a murit, dar Dumnezeu a ales pe altul în loc. Fericiţi sunt Sfinţii 40 de Mucenici, căci, cu răbdarea şi credinţa lor, neau îmbărbătat pe toţi să ne apărăm dreapta credinţă de secte şi de necredinţă! Fericiţi sunt cei ce rabdă necazurile vieţii cu curaj şi nădejde în Dumnezeu. Fericiţi cei ce nu-şi vând sufletul diavolului pentru averi şi cinste trecătoare!” (Arhim. Cleopa Ilie – „Predică la Sfinţii 40 de Mucenici”)

Irina NASTASIU