* De numele părintelui Constantin Matasă se leagă apariția primului muzeu de arheologie de la Piatra Neamț, dar și a primei instituții similare din Europa * Date despre activitatea ilustrului teolog, arheolog, cărturar și memorialist se regăsesc și în arhivele nemțene
S-au împlinit, pe data de 3 noiembrie, 45 de ani de la moartea părintelui Constantin Matasă (18 ianuarie 1878 – 3 noiembrie 1971), personalitate locală cu numeroase preocupări de ordin cultural, de care se leagă apariția primului muzeu de arheologie de la Piatra Neamț, dar și a primei instituții similare din Europa. Actul de naștere al acestei instituții, autentificat prin mărturia scrisă a preotului Constantin Matasă, datează din anul 1934.
Din însemnările părintelui Matasă aflăm că: „la 26 mai 1929 a avut loc solemnitatea inaugurării noului local al Casei Naționale“, în care se organizau șezători și conferințe, numărul acestora crescând odată cu dezvoltarea activității arheologice. Treptat, activitatea arheologică a luat amploare, iar în 1933 a fost instalat primul mobilier pentru muzeu. În 1934 erau, deja, montate primele vitrine, Casa Națională devenind Muzeul Arheologic Regional.
„Ținutul Neamțului ascunde comori neprețuite…“
Date despre activitatea ilustrului teolog, arheolog, cărturar și memorialist se regăsesc și în arhivele nemțene. „În documentele de arhivă păstrate la Complexul Muzeal Județean Neamț există numeroase memorii și rapoarte de activitate întocmite de preotul Constantin Matasă, fost director al Muzeului Regional de Arheologie din Piatra Neamț. Aceste dări de seamă referitoare la activitatea muzeului erau adresate secțiilor de cultură regionale din acea vreme, cuprinzând atât munca desfășurată, dar și neajunsurile pe linia săpăturilor arheologice datorate lipsei de fonduri materiale pentru muzeu. Astfel, într-un memoriu din 29 august 1949, ilustrul muzeograf menționa că «uimitorul pitoresc al monumentelor naturii din această parte de loc au dus departe faima județului Neamț, dar foarte puțini sunt însă cei ce știu că ținutul Neamțului ascunde în tainele pământului comori neprețuite din viața omenirii ce dăinuia pe meleagurile noastre cu patru-cinci mii de ani în urmă». Mai departe, preotul arheolog precizează și necunoașterea unei bune părți «din aceste comori – după osteneli îndelungate și fără odihnă ce se găsesc adunate într-un Muzeu Arheologic din Piatra Neamț»“, spune prof. Gheorghe Radu, de la Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț, fost director al Filialei Neamț a Arhivelor Naționale.
Valorile adăpostite în muzeul nemțean l-a determinat pe un cunoscut profesor universitar al vremii să afirme: „S-a scos la lumină un impresionant număr de splendide vase de tip Cucuteni, care alcătuiesc astăzi, în Piatra, cel mai bogat și mai frumos muzeu din țară“.
Cea mai mare colecție de artă neo-eneolitică din sud-estul Europei
Colaborând cu specialiști de marcă din domeniul preistoriei, părintele Constantin Matasă a creat o instituție muzeală de excepție, deținătoarea celei mai mari colecții de artă neo-eneolitică din sud-estul Europei. Siturile de la Bodești-Frumușica, Traian – Dealul Fântânilor, Văleni – Piatra Neamț, Calu, Izvoare au devenit renumite, încă din timpul vieții sale, atât datorită descoperirii unor capodopere ale celei mai prestigioase culturi eneolitice ale Europei vechi, cât și a publicațiilor arheologice întocmite de către ilustrul cercetător nemțean.
Celebra „Horă de la Frumușica“ – denumire atribuită chiar de părintele Matasă – descoperită în 1942 pe „Cetățuia“ din satul Bodeștii de Jos, face cinste județului Neamț, fiind considerată, pe drept cuvânt, efigia Muzeului din Piatra Neamț și una din capodoperele culturii Cucuteni.
Protoiereu al Protopopiatului Piatra Neamț
Fondatorul Muzeului de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț, părintele Constantin Matasă, s-a născut la 20 ianuarie 1878, în satul Răpciuni (azi Ceahlău), comuna Hangu, județul Neamț. A fost primul copil din cei 12 pe care i-a avut familia preotului Dumitru Matasă. După ce urmează primele două clase la școala din satul natal, din 1887 până în 1891 termină școala primară urmând primul an de gimnaziu la Piatra Neamț.
Între ani 1891-1894 studiază la Seminarul Teologic din Roman, iar din 1894 urmează cursul superior al Seminarului „Veniamin Costachi“ din Iași. În perioada 1900-1904 urmează Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității București. În anul 1902 se căsătorește cu Ana Constantiniu, iar trei ani mai târziu își susține lucrarea de licență cu tema „Binele Moral“. Între anii 1905-1915 slujește ca paroh la biserica Mănăstirii Bistrița, iar între 1907-1912 activează, voluntar, ca preot confesor și conferențiar, la închisoarea din incinta Mănăstirii Pângărați.
Din 1909 până în 1912, părintele Matasă ocupă funcția de protoiereu al Protopopiatului Piatra Neamț. În 1915 se mută la Piatra Neamț, fiind preot slujitor și apoi paroh (din 1918) la Biserica Precista, timp de peste 30 de ani. Între 1920-1942, pr. Constantin Matasă a fost director al Școlii de Cântăreți din Piatra Neamț.
Între 1941-1945, părintele Matasă îndeplinește, pentru a doua oară, funcția de protoiereu al Protopopiatului Piatra Neamț, iar în perioada martie-iunie 1947 este, pentru a treia oară, protopop de Piatra Neamț.
Pe 21 mai 1947 este sfințită Biserica Precista, la slujba de sfințire participând și părintele Constantin Matasă, cel care a însuflețit începutul și terminarea acestei bijuterii arhitectonice. De altfel, părintele Matasă va fi, timp de trei decenii, și preot paroh al acestei parohii. Pe 3 noiembrie 1971, părintele Constantin Matasă moare, la vârsta de 93 de ani.
Irina NASTASIU