Rozmarinul este un subarbust peren, plăcut mirositor, de origine mediteraneeană, unde creşte spontan. Denumirea ştiinţifică este considerată a fi derivată din latina veche, unde se numea ”roua mării” datorită culorii albastru pal a florilor şi a faptului că, rozmarinul creşte de multe ori în apropierea mării. În mod tradiţional, rozmarinul era utilizat pentru îmbunătăţirea memoriei, fiind un simbol al amintirilor şi al prieteniei. Grecii antici ardeau rozmarinul pentru a alunga spiritele rele şi bolile. Într-o tradiţie similară, crenguţele de rozmarin erau aşezate sub pernă pentru a alunga coşmarurile. Rozmarinul este considerat elixirul tinereţii, planta care fortifică organismele anemice, „măcinate” de boală sau aflate în convalescenţă. Acționează favorabil prin stimularea activităţii inimii slăbite Preparatele din rozmarin favorizează secreţia bilei, se folosesc cu succes și în gastrite şi infecţii gastro-intestinale, calmarea tulburărilor de stomac şi de intestine, în cazul indigestiilor provocate de stres. Tranzitul intestinal leneş se accelerează şi dispar atoniile gastrice, balonările, aerofagia, râgâielile, iar gazele sunt eliminate rapid. Are efect în lipsa poftei de mâncare. Rozmarinul acţionează favorabil prin stimularea activităţii inimii slăbite şi dureroase, tratarea tensiunii scăzute, reglarea ritmului cardiac cu eliminarea palpitaţiilor şi extrasistolelor provocate de stările nevrotice. Intervine benefic în cardiopatia ischemică dureroasă, în angina pectorală şi în prevenirea aterosclerozei coronariene. Rozmarinul intensifică circulaţia sângelui la nivel periferic şi la creier şi se evită arteritele, trombozele, scleroza cerebrală, edemele cardiace cu umflarea gleznelor, precum şi senzaţia de sufocare sau cea de răcire a mâinilor şi picioarelor. Stimulează memoria şi capacitatea de concentare Rozmarinul este neegalat tămăduitor, cu efecte benefice în cazuri de insomnie, stări de nervozitate, angoase, vertij, migrene de origine nervoasă, dureri de cap, depresie psihică, anxietate. Intervine în instabilitate emoţională, oboseală prelungită, slăbirea treptată a memoriei, surmenajul fizic şi intelectual. Rozmarinul îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de concentrare. Bolile osoase găsesc alinare prin tratamente cu rozmarin. Aceleaşi efecte se constată şi în nevralgii, sciatică, contuzii, luxaţii articulare. Intervine favorabil în litiaza renală, colici nefritice, edeme renale, retenţie urinară, cu rol de curăţire a organismului de toxine. Rozmarinul este bun în întărirea şi regenerarea firului de păr şi în activarea microcirculaţiei sanguine la nivelul pielii capului. Combate alopecia, seboreea, intervine în vindecarea unor dermatoze, plăgi deschise, răni purulente, râie şi înţepături de insecte. Are nevoie de lumină şi căldură Rozmarinul se cultivă pe terenuri însorite, pietroase, pe ziduri vechi, ferite de curenţi reci şi ierni aspre, în grădini, sere şi balcoane. Este lăsat în aer liber în timpul verii, dar se protejează în timpul iernii, deoarece pretinde lumină intensă şi temperaturi care să nu scadă prea mult. În aceste condiţii poate supravieţui în cultură timp de 10-20 de ani. Planta este un subarbust peren, veşnic verde, stufos, de talie scundă, cu tulpini verticale, puternic ramificate, înalte de 40-80 cm. În scopuri terapeutice şi condimentare se folosesc frunzele sau vârfurile înflorite, recoltate începând din anul III de cultură.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU
