*Semănatul, până la jumătatea lunii octombrie
*Cel mai vechi condiment, bun și ca medicament!
*În Neamț, aproape 270 hectare cu această cultură
Muștarul s-a dovedit a fi o cultură profitabilă și pentru fermierii nemțeni. În acest an, muștarul a ocupta aproape 270 ha. Planta este rentabilă economic-financiare, dar și ca tehnlogie agricolă. În plus, muștarul este inclus în lista culturilor verzi, pentru care se alocă o subvenție splimentară în sumă de 130 euro/ha.
Muştarul se cultivă pentru seminţele sale bogate în ulei, care se folosesc în industria conservelor, a margarinei. Din turtele măcinate se obține muştarului alimentar, fiind utilizate şi în medicină.
*Cel mai vechi condiment
Muștarul este unul dintre cele mai vechi condimente, fiind al doilea cel mai popular din lume după piper. Muștarul alb este mult folosit în alimentație, având și multe proprietăți terapeutice. Boabele de muștar conțin acizi grași esențiali omega-3 și omega-6, calciu, fibre, mangan, magneziu, fosfor, proteine, seleniu, zinc, uleiuri bune pentru organism, triptofan, antioxidanți, glucosinolați, cantități mari de izotiocianat de alil. Frunzele de muștar conțin fosfor, calciu, magneziu și vitaminele din complexul B, iar uleiul de muștar este bogat în vitaminele A, B3, B4, B6, D, E, K, P, substanțe glicozide, fitosteroili, substanțe volatile, clorofilă, acizi grași polinesaturați, acid linoleic, acizi grași esențiali omega-3, fier, zinc, magneziu, calciu, proteine.
Consumul muștarului este recomandat pentru sănătate. Nu are calorii și colesterol, dar conține proteine, calciu, magneziu și potasiu. Boabele de muștar sunt folosite la conservarea anumitor legume, dar și pentru a le da aromă. Semințele au o actiune laxativă. Doar muștarul negru este indicat în curele terapeutice, având un conținut mai ridicat de elemente nutritive.
*Pretențios față de planta premergătoare
Tehnologia de cultivare a muștarului nu este una dificilă, planta având perioada de vegetație de 90-100 de zile, ajungând la maturitate înainte de perioadele secetoase. Specialitii recomandă ca semănarea muștarului să se realizeze timpuriu, până cel târziu la jumătatea lunii octombrie. Poate fi semănat în toate zonele pe sol mijlociu, bogat în humus. Se vor evita solurile acide, nisipoase sau argiloase. Ca zonă favorabila pentru cultura muștarului este cea recomandată cerealelor de toamna.
Muștarul este oarecum pretențios față de planta premergătoare, cultura reușind pe terenuri curate de buruieni, după plante prășitoare și cereale paioase. Muștarul nu se cultiva în monocultura, dar nici după mac și crucifere, datorită bolilor și dăunătorilor comuni. Nu trebuie cultivat nici dupa fasole, soia și floarea-soarelui din cauza bolii comune: putregaiul alb. Muștarul revine pe același teren după minim 4 ani.
Muștarul reacționează favorabil la îngrășăminte chimice ușor solubile, mai ales în anii cu precipitatii suficiente de-a lungul perioadei de vegetație. Fosforul favorizează formarea unui număr mai mare de semințe în silicve și grăbește maturarea. Azotul favorizeaza creșterea rapidă în prima parte a perioadei de vegetație, fapt ce asigură sporuri mari de producție. Îngrășămintele organice și în special gunoiul de grajd se administrează plantei premergatoare! Aplicarea de îngrășăminte poate duce la o creștere considerabilă a producției cu aproximativ 40-60%.
Recoltarea se face când silicvele se colorează în brun, iar semințele sunt galbene. În această facă nu este pericol de scuturare.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU