Crețușca, verbena, vâscul și năsturelul
Celții au avut patru plante cu puteri speciale, motiv pentru care aveau și denumirea de „plante sacre a celților”. Aceste ierburi magice sunt crețușca, verbina numita si „spornic” sau „veronica”, vâscul și năsturelul. Ceea ce celții au descris atunci ca „puteri speciale”, astăzi am numi mai degrabă un efect vindecător, deoarece cu cele patru plante se pot trata diverse simptome și suferințe.
Pentru celti, fiecare plantă are propriul „destin”, propriul caracter. Multe dintre plantele medicinale cu „caracter magic” trebuiau să fie întotdeauna colectate la un anumit moment și cu un ritual corect adecvat, numai așa puterile plantelor erau încărcate cu putere magică.
*Crețușca: puteri protective, de mântuire a oamenilor
Călugării druizi celți considerau crețușca plantă sfantă, cu puteri protective și de mântuire a oamenilor. Ei aveau grijă în fiecare an să cultive crețușca în grădinile mănăstirilor și s-o folosească în ritualurile sacre, considerând-o și o plantă medicinală foarte eficientă.
Crețușca este o străveche plantă medicinală folosită din Antichitate. Crețușca are o istorie îndelungată, descoperirile arheologice atestă utilizarea ei înca din epoca bronzului. Druizii o considerau plantă sacră și o utilizau în ceremoniile religioase. În scop medicinal a fost utilizata și în Evul Mediu, în tratarea afecțiunilor inflamatoare, diareice și stomagice. Ceaiul de crețușcă era utilizat în comunitățile monahice pentru tratarea afecțiunilor gingivale și reumatice. În secolul al XIX -lea, din crețușcă a fost sintetizat acidul acetilsalicilic, cunoscut și utilizat azi sub numele de aspirină.
*Druizii conectau verbina cu lumea spiritelor
Verbina este o străveche plantă considerată sacră, folosită de romani pentru a purifica aerul caselor. Tot ei o foloseau în ritualuri sacre, denumind-o, din această cauză, ” Herba Sacra.” Egiptenii o dedicau în alte ritualuri zeiţei Isis. Druizii o conectau cu lumea spiritelor, o purtau ca o amuletă contra duhurilor rele, veninurilor şi furnizării norocului. Erau încredinţaţi căverbina avea cea mai mare influenţă în perioada descreşterii lunii, când Sirius, steaua câinelui, începea să se înalţe.
Pe plaiurile românești verbina era considerată nu o plantă magică, având potenţialul de a alunga spiritele rele, a proteja faţă de influenţe negative, a aduce noroc, a vindeca numeroase boli şi a facilita demersurile amoroase. Verbina era utilizată de preoţii daci pentru a prezice viitorul şi de celţi pentru împlinirea dorinţelor celor mai fierbinţi. Verbina era utilizată în ritualuri magice, inclusiv pentru a apăra oamenii de coşmaruri şi fulgere, a-i scăpa de insomnia. Mai multe, se credrea că verbena avea forţe afrodisiace, mai ales când seminţele ei erau purtate într-o punguţă atârnată în jurul gâtului.
*Năsturel: aliment, condiment și medicament
De-a lungul istoriei europene, năsturelul a fost utilizat ca aliment, condiment și plantă medicinală. Planta apare spontan pe un areal larg, din Europa până în Asia, fiind una dintre cele mai vechi ierburi consumate de homo sapiens. În România, năsturelul mai este cunoscut drept măcriș-de-baltă sau creson de apă.
Frunzele de năsturel stimulează eliminarea toxinelor prin urină și îmbunătățește digestia. Planta conține iod și vitamina C, fiind indicată în asteniile de primăvară, iar sucul ei are efect antidot împotriva nicotinei, ducând și la scăderea glicemiei în diabetul zaharat. Popular, se mai spune că acest suc, amestecat cu cel de urzică, frânează căderea părului.
Tina CONDREA
