Aliment cu capătă virtuţi vindecătoare excepţionale
Ţelina este o legumă căutată în sezonul murăturilor și nu doar pentru delicioasele produse de iarnă. Țelina este la fel de populară ca și morcovii, cartofii și ceapa, consumată în toate bucătăriile lumii. Dacă în estul Europei este folosita doar ocazional în supe, ciorbe și salate, în Anglia și Franța țelina este o răsfățată, considerată o legumă prețioasă cu un imens potențial gastronomic.
Țelina întrece toate celelalte
rădăcinoase prin cantitatea de vitamina K pe care o conține. În
plus, mai este bogată în vitamina C, B6, B1 și are o concentrație
ridicată de potasiu, calciu, magneziu, molibden și mangan, ultimele
doua fiind minerale cu adevarat rar întâlnite în legume și fructe.
La toate acestea se adaugă o doză consistentă de fibre.
Frunzele şi rădăcinile țelinei ajung toamna la maturitate,
având virtuţi vindecătoare excepţionale, prin bogăţia de
vitamine, enzime, hormoni vegetali şi substanţe aromatice complexe.
Toate exercită efecte echilibrante asupra organismului uman,
detoxifiante, reglatoare hormonal şi de reîntinerire generală.
*La greci și romani, plantă sfântă cu puteri tămăduitoare
Țelina era consemnată în scrierile filosofilor şi medicilor greci şi romani drept un medicament deosebit de preţios, bogat în vitamine şi minerale, recomandat în hipertensiune arterială, reumatism, gută şi astenie sexuală. Poetul grec Homer o menţionează în poemele sale epice „Iliada“ şi „Odiseea“ ca o plantă sfântă, ţinând seamă de calităţile ei terapeutice. Achile, eroul din Iliada, a folosit-o pentru a vindeca bolile căpătate de caii săi superbi. Hippocrate, părintele medicinei, socotea țelina ca remediu excelent pentru liniştirea sistemului nervos. Frunzele de ţelină erau folosite la împodobirea capului învingătorilor din jocurile ţinute în cetatea Nemeea din Peloponez.
Romanii preparau un vin tonic cu frunze proaspete de ţelină pentru a mări puterea fizică şi capacitatea de procreare. Copiii romani, care consumau ţelină, creşteau repede şi erau feriţi de boli, adulţii se vindecau de oboseală şi boli renale, iar bătrânii îşi tratau reumatismul şi senilitatea. Tot la romani era convingerea că o cunună din frunze de ţelină, pusă pe cap, apără creierul de aburii vinului în exces. Poetul latin Horaţiu purta, în mod obligatoriu, această cunună de frunze atunci când participa la ospeţe. În unele zone ale Imperiului Roman, ţelina era folosită pentru a dirija ghinionul asupra unei anumite persoane.
*De leac în afecţiuni cardiovasculare, ale sistemului nervos și pulmonare
Țelină are proprietăţi terapeutice implicate în dereglările aparatului digestive, în drenarea ficatului. Cu virtuţi hipotensoare, intervine în diferite boli cardiace, în regenerarea hematiilor, în edeme cardiace şi, mai ales, în hipertensiune. Produsele din ţelină intervin în drenarea pulmonară, în traheobronşite cronice, astm bronşic, catar pulmonar, combaterea inflamaţiilor secreţiei bronhice, răguşeală, tuse cronică şi transpiraţie excesivă. Telina este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei şi revitalizant general în perioadele de stres. Hippocrate recomanda să fie folosită ţelina „în tratamentul nervilor zdruncinaţi“.
Țelina are efecte deosebite în astenia psihică, fizică şi sexuală, în surmenaj, migrene, vertij, stări nevrotice, insomnie şi dureri de cap.
Țelina favorizează scăderea grăsimilor şi a apei din organism, cu acţiune directă asupra obezităţii şi celulitei. După consumul ţelinei se constată o diminuare a senzaţiei de foame.
Tina CONDREA