Selecția personalului în justiție este un dezastru.
Dacă în alte sisteme și țări poate ajunge judecător o persoană de 30-40 de ani, care a trecut prin viață și prin alte profesii juridice, la noi sistemul se umple tot mai mult cu puștime de 25 de ani, în fond niște copii trecuți din școală-n școală (liceu-facultate-INM) care nu au nici un fel de experiență de viață, necesară pentru un minim de înțelegere a oamenilor pe care îi judecă și a diverselor fenomene sociale și practice pe care le au de analizat.
Majoritatea femei/fete, pentru că fetele sunt mai silitoare la învățat, aceste persoane vin din Institut pline de carte, conduc ședințele de judecată cu fraze perfect reproduse din coduri, dar nu au nici cea mai mică pricepere de a explica oamenilor din fața lor ce li se întâmplă și cum să înțeleagă cea mai simplă cerință procedurală.
În fața lor, în prima bancă, sunt:
– o mulțime de avocați trecuți prin tot felul de instanțe și cauze, care ar fi oricând cei mai buni judecători, civiliști și penaliști;
– consilieri juridici familiarizați cu fenomenul comercial-economic, care, dacă ar fi judecători, care ar putea rezolva orice litigiu la primul termen, cum era pe timpuri, când existau judecători specializați, în secții anume la tribunale.
– grefieri/grefiere cu studii superioare, care, după câțiva ani de lucrat alături de mai mulți judecători, timp în care au îndeplinit și o mulțime din atribuțiunile acestora, ar putea oricând să le ia locul.
Sistemul nu-i vrea, nici pe unii, nici pe alții. Sistemul vrea și își creează niște roboței care știu totul pe de rost, uitând că în epoca modernă tonele de legislație încap în buzunarul de la piept, într-un telefon, și că important este ca juristul să știe să caute, să coroboreze și să interpreteze. Sistemul mai vrea ca, în aplicarea unui nenorocit principiu al prezumției inversate (de vinovăție) judecătorul să nu aibă nici un contact, nici vreo discuție omenească față în față și de la om la om cu cei judecați.
Tragic este că roboțeii INM-iști vor fi curând majoritari, poate sunt deja, și nu știu dacă vreunul dintre ei își pune problema că s-ar putea și altfel.
Jud. Gh. MOROȘANU