Prefect cu frică de Dumnezeu
”E de post?” – e întrebarea pe care o pune cineva care respectă rigorile alimentare ale unui post , atunci când e servit cu o prăjitură sau cu un covrig.
Ei bine, în aceste zile și prefectul George Lazăr adresează respectiva întrebare, pentru a se asigura că, din greșeală, nu anulează programul pe care și l-a impus de la începutul perioadei de penitență creștină de dinainte de Sărbătoarea Crăciunului.
”Da, postesc, și nu văd nimic deosebit în asta. Am crescut într-o familie în care educația creștină și-a avut rostul ei, și părinții, și bunicii mi-au vorbit când eram mic despre relația cu Dumnezeu. Indiferent de meseria, ocupația sau alte preocupări care ne ocupă timpul, consider că e bine să avem în sufletul nostru respect pentru ideea de Divinitate și de echilibru moral”, spune George Lazăr.
Nu știe dacă va reuși să țină integral postul. ”Uneori am reușit, total, alteori nu. Dar la posturile mai lungi – cum sunt cele ale Crăciunului sau Paștelui – dacă nu am făcut față întreaga perioadă abținerii de la mâncărurile <de frupt>, obligatoriu am ținut prima și ultima săptămână și, în rest, în zilele de luni, miercuri și vineri”, spune prefectul. De asemenea, de când se știe, și în timpul anului, dacă nu și miercurea, dar obligatoriu vinerea, nu mănâncă lapte, ouă, carne sau produse ori preparate cu aceste alimente. ”Până la urmă e bine și pentru organism și, fără a exagera, astfel de mici rețineri nu omoară pe nimeni ba, dimpotrivă, ajută și la sănătatea corpului”, mai spune prefectul.
Duhovnic cu lumină în priviri
Fără a fi habotnic, George Lazăr are o legătură constantă cu Divinitatea, inclusiv prin trecerea pe la sfintele lăcașuri. Ca enoriaș, este arondat Bisericii ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Roman. A fost ultima dată la această biserică acum câteva zile, chiar la hram: „E o zi special pentru parohie, pentru comunitatea de enoriași. Am avut noroc că nu am fost prins cu alte treburi și am putut merge la biserica mea la această sărbătoare”.
Cam la două săptămâni, intră și în câte o mănăstire. Și din țară dar mai ales din Neamț. ”Avem cele mai frumoase mănăstiri, zona noastră e încărcată de credință și de spiritualitate creștină. De-a lungul timpului, am fost și la Secu, Agapia, Sihăstria, Neamț, Sihla. Recunosc însă că mănăstirea mea de suflet este cea de la Giurgeni, de la Valea Ursului”, mai spune prefectul. La Giurgeni este stareț părintele Antonie care este și duhovnicul lui George Lazăr: „Pentru mine, părintele Antonie este un al doilea Părinte Iustin. Are mereu o vorbă bună, te întărește numai cât se uită la tine. În ochii lui găsești și lumină, și speranță”.
De ce merge la biserică sau mănăstiri? ”Sunt locurile în care, odată ajuns, necazurile sau îndoielile care ți se par cele mai apăsătoare se transformă, le vezi ca pe poveri suportabile. Sau se spulberă, uneori. Fiecare creștin vede această influență în felul lui. Pentru mine e ca un medicament. Oricât aș fi de împovărat, după ce ies dintr-o mănăstire sunt mult mai liniștit, mai senin, parcă găsesc altfel resursele de a merge mai departe”, spune George Lazăr.
”Dumnezeu nu învață în locul tău pentru examen”
„Am mers la mănăstiri și în perioada examenelor din facultate. Dar doar așa, să găsesc acea liniște și putere. Credința nu înseamnă ca tu să nu înveți și Dumnezeu să-ți dea notă mare la examen. A, poate să-ți pice un subiect pe care ești mai stăpân, asta e altceva. Dar dacă tu nu ai învățat nimic ce să facă Dumnezeu, să scrie teza în locul tău? Pentru examen trebuie să pui mâna pe carte, mergi la mănăstire doar să te întărești, să te așezi spiritual pentru acea încercare importantă din viața ta…”.
Prefectul Lazăr are și pe birou, dar și pe peretele de la Prefectură icoane. E încă un semn că, în ciuda funcției, educația creștină primită în familie merge mai departe cu el. „Ca orice copil, mergeam la Biserică împreună cu bunicii. Și cu cei din partea mamei și cu cei din partea tatălui. Nu mai sunt printre noi, dar eu îi port mereu în inima mea. Mă mai duceam și cu părinții, mai ales cu mama. Nu suntem o familie care bate toată ziua mătănii, dar credem în Dumnezeu”, sintetizează prefectul.
De mai bine de jumătate de an de când ocupă această funcție, au fost și week-end-uri în care programul și evenimentele oficiale i-au dat peste cap intenția de a ajunge la o mănăstire. ”Dar Dumnezeu le reglează pe toate cum știe El mai bine. Pentru că am văzut ulterior că au apărut și momente în care, fiind în județ cu treabă și ajungând în zona unei mănăstiri, s-a dat programul peste cap și apărea o fereastră între acțiuni. Cam de jumătate de oră, cât îmi lua să intru într-o mănăstire și să mă închin ca orice enoriaș”.
Daniel VINCA
Felicitari domnule prefect!
De asa oameni avem noi nevoie. Mi-a parut mie rau atunci si inca mai regret ca l-ati schimbat chiar pe domnul Ilie Haralambie Mitea, care de asemenea rea un om al lui Dumnezeu, dar daca aflu lucrurie astea despre dumneavoastra, parca ma mai linistesc.Doamne ajuta!