Convorbire cu Mihai Dimitriu, director cu materia primă la Agrana
Rep.: Foarte aproape de start e sfecla de zahăr din noua cultură…
Mihai Dimitriu: Pe zona unde Agrana are contracte cu fermierii cultivatori de sfeclă de zahăr, câmpul se prezintă diferit. În judeţele din sudul Moldovei nu mai este zăpadă. Cred că după 25 martie aici se poate intra la pregătirea solului, la însămânţări. În judeţele Bacău, Neamţ, Suceava şi Botoşani încă mai este zăpadă pe câmp, iar lucrările vor începe mai târziu, după 1 aprilie. Şi temperaturile sunt destul de scăzute, mai cu seamă în Neamţ. Perioada optimă pentru semănatul sfeclei de zahăr e undeva între 10-20 aprilie, probabil că vom depăşi aceste date.
Rep.: Avem un pic de răgaz, putem să ne uităm la ce-am „pus în sac”, toamna trecută. Dar să privim şi în perspectivă!
M.D.: Campania de recoltare s-a desfăşurat în bune condiţii, ca lucrări în câmp. Lipsa precipitaţiilor a dăunat mult şi culturii sfeclei de zahăr. Noi ne propusesem să obţinem în jur de 400.000 tone, dar am realizat doar 310.000 tone. Nu-i o producţie rea, raportată la condiţiile de climă, foarte vitrege. Rezultate bune s-au obţinut la procesare, ca urmare a îmbunătăţirilor făcute în fabrică. Faţă de o medie a procesării sfeclei de zahăr care a fost, în 2011, în jur de 3600-3700 tone pe zi, toamna trecută am reuşit să procesăm peste 4500 tone pe zi. Este un pas semnificativ înainte. Am obţinut 47.000 tone de zahăr, o poducţie record pentru Agrana. Ne propusesem mai mult, dar nu am reuşit din cauza secetei, mai puţin accentuată pe zona Neamţ. Noi avem un orizont ambiţios, vrem să ajungem la 50.000-60.000 tone de zahăr produs, la 500.000 – 600.000 tone de sfeclă. Acum ne orientăm spre definirea aspectelor tehnologice pentru fiecare fermier. Că numai prin mărirea suprafeţelor cultivate cu sfeclă de zahăr, nu realizăm mare lucru. Extinderea suprafeţelor înseamnă şi distanţe mai mari de transport a sfeclei de zahăr la fabrică, cu nişte costuri suplimentare. Ne gândim la aspectele tehnologice şi de productivitate la cultura sfeclei de zahăr, cum să procedăm ca să depăşim „baremul” de 30-35 tone/ha. Vrem să permanentizăm cultivatorii serioşi, cei care aplică tehnologia, obţin producţii bune la hectar.
Rep.: Din patriotism local, vă întreb cum se prezintă Agrana în comparaţie cu „suratele” sale din ţară?
M.D.: Agrana este cel mai mare „jucător” pe piaţa zahărului din România, cu o cotă de peste 40 la sută. Suntem cel mai mare cultivator de sfeclă de zahăr din ţară. Din suprafaţa totală de 27.500 ha, cât s-au cultivat anul trecut cu sfeclă de zahăr la nivel naţional, Agrana deţinea în jur de 13.700 ha. Se vede clar proporţia! Producem aproape jumătate din producţia de sfeclă a ţării. În România mai sunt încă 3 fabrici care procesează sfeclă de zahăr, cele de la Oradea, Luduş şi Bod.
Rep.: Pe parcursul discuţiei, aţi tot zis: „noi cultivăm”, „suntem cel mai mare cultivator de sfeclă de zahăr”. Nu-i impropriu spus? Cultura sfeclei de zahăr o face proprietarul de teren, Agrana doar o procesează.
M.D.: A fost o ” metaforă”. Relaţia contractuală între Agrana şi cultivatorii de sfeclă de zahăr este foarte bună. Cînd am spus „noi” am avut în vedere şi conceptul de „Sfeclă Agrana proprie”, pe care o cultivăm pe o suprafaţă totală de peste o mie de hectare, unde aplicăm şi conceptul „Tehnologie Agrana”. Vrem să securizăm o anumită producţie, să demonstrăm că putem face producţie cu forţe proprii, începînd de la pregătirea solului, semănat, întreţinerea culturii şi recoltat. Totul se face de către Agrana. În esenţă, la asta se rezumă conceptul „Sfeclă Agrana proprie”. Eu zic că, în scurt timp, putem realiza o producţie medie de 40-45 tone/ha. Cu o tehnologie corect aplicată şi cu asistenţă tehnică permanent asigurată cultivatorilor de sfeclă de zahăr, de către inspectorii noşti de teren.
Rep.: Spuneaţi de „securizarea producţiei”, pentru ca fabrica să nu „meargă în gol”. Lucraţi doar cu fermieri ce deţin suprafeţe mai mari, cei care oferă garanţia cultivării sfeclei de zahăr?
M.D.: Spre bucuria noastră, structura fermierilor în zona Moldovei s-a schimbat foarte mult. S-au comasat terenuri, s-au format unităţi agricole foarte puternice, care cultivă suprafeţe mari, cu care Agrana o relaţie contractuală corectă.
Rep.: Pentru proprietarul de teren e o afacere să cultive sfeclă de zahăr? Ţinând cont şi de facilităţie acordate.
M.D.: Sigur că este un business bun, pentru că subvenţiile sun consistente. Chiar dacă ele mai scăzut, asta şi datorită anului de referinţă. Noi aplicăm tot 2007 ca an de referinţă, deşi el nu-şi mai găseşte locul, nu mai corespunde cerinţelor actuale. Mai ales în cazul zahărului. An care ne duce în jos cu suprafeţele cultivate cu sfecla de zahăr, automat şi subvenţia totală scade.
Rep.: În aceste condiţii, nu-i cumva „anchilozată” şi cota de zahăr alocată României? Practic, ea dictează producţia de zahăr. Cum este influenţată cea de la Agrana?
M.D.: Aţi semnalat foarte bine aspectul. Trebuie produsă cota de zahăr alocată României, care este de 104.600 tone. Dacă Agrana nu ar produce atât de mult zahăr, pe suprafele contractate cu fermierii, nu s-ar realiza cota naţională cu câteva mii de tone de zahăr. Noi avem o cotă destul de redusă faţă de potenţialul fabricii, care este cel mai mare din ţară. Avem debuşee, pieţe pentru zahărul industrial. Sunt fabrici de zahăr în România care, de ani buni, nu-şi realizează cota. Una chiar din 2007. În aceste condiţii, Agrana produce şi în cotul lor.Câteva mii tone, anul trecut. Noi producem mai mult decât cota pe care o avem.
