În Săptămâna Mare, denumită în Biserică şi Săptămâna Patimilor, fiecare zi are o semnificaţie specială, care aduce aminte de o perioadă biblică cunoscută, respectiv Patimile Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă în zilele de luni şi marţi Mântuitorul poate fi văzut în templu, predicând mulţimilor şi fiind asaltat de întrebările iscioditoare şi viclene ale cărturarilor şi fariseilor, ziua de miercuri se remarcă prin vânzarea Mântuitorului de către Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei 12 ucenici, pe 30 de arginţi. Joia Mare este cunoscută creştinilor prin instituirea Sfintei Taine a Euharistiei şi prin exemplul suprem de smerenie dat de Mântuitorul prin spălarea picioarelor celor 12 Apostoli. Cea mai încărcată de semnificaţii religioase şi, totodată, de tristeţe, este însă Vinerea Mare.
Astăzi, în Vinerea Mare, Vinerea Pătimirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne aducem aminte de suferinţele Domnului pentru noi şi pentru a noastră mântuire, de scuipările, de bătăile, de chinuirile de tot felul, de batjocurile, de răstignirea pe cruce şi de moartea pe cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care s-au făcut pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Ne-am pregătit vreme îndelungată pentru aceste întâmpinări, pentru aceste gânduri şi simăţminte care ne pun în legătură cu iubirea Mântuitorului arătată pe cruce, cu jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos adusă pentru noi. Fiind lucru mai presus de fire, fiind mai presus de lume, cu greu putem aprecia aceste pătimiri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a primit pentru mântuirea noastră şi în măsura în care le înţelegem sau înţelegem ceva din ele, stăm şi noi în faţa Domnului Hristos, în faţa crucii, stăm împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul şi cu Maica Domnului în apropierea crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi învăţăm de la El să îi iertăm pe vrăjmaşii noştri, căci Domnul Hristos a zis: „Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac” (Lc. 23, 34), iar aceasta a zis-o despre răstignitorii Săi.
Învăţăm de la Domnul Hristos să ne încredinţăm toate ale noastre în mâinile lui Dumnezeu, căci Domnul Hristos fiind pe cruce a zis către Dumnezeu: „Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul Meu” (Lc. 23, 46). Învăţăm de la Domnul Hristos să împlinim toatre lucrurile până la deplinătatea lor, căci Îl auzim pe Hristos grăind „Săvârşitu-sa” (In. 19, 30). Învăţăm, de asemenea, ceva despre măreţia pocăinţei, pentru că tâlharul cel bine cunoscător, care şi-a dat seama că pentru păcatele lui pătimeşte şi este răstignit împreună cu Hristos, care este nevinovat, a strigat către Mântuitorul: „Pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta!”, iar Domnul Hristos, răspunzând, i-a zis: „Adevăr grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în Rai!” (Lc. 23, 42-43).
Toate acestea pomenindu-le, cerem de la Dumnezeu ajutor ca să înţelegem cât mai bine cele care s-au făcut pentru noi şi înţelegându-le, recunoştinţa noastră să fie cât mai deplină. Suntem conduşi de Sfânta noastră Biserică în această zi de Vinere Mare, în această zi de Vineri deopotrivă luminată şi întunecată; întunecată pentru că s-a întunecat soarele şi s-a cutremurat pământul, dar şi luminată pentru că e luminată de iubirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în care se arată Dumnezeu Însuşi, Cel ce este iubire. Întru această zi binecuvântată de Dumnezeu ne îndemnăm unii pe alţii cu cuvintele Bisericii şi zicem:
„Pe Cel ce S-a răstignit pentru noi veniţi cu toţii să-L lăudăm că pe Acesta L-a văzut Maria pe cruce şi a zis: Deşi rabzi răstignire, Tu eşti Fiul şi Dumnezeul Meu!”
preot Marin Dumitru,
Biserica „Învierea Domnului”
parohia Bicaz Chei II