*Editarea în România a cărților lui Spiridon Vangheli se realizează și prin contribuția lui Constantin Bostan, fostul director al Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu”
Recomandăm cititorilor, mai mici sau mai mari, cartea talentatului scriitor basarabean Spiridon Vangheli „Copii în cătușele Siberiei”, apărută la Editura Doxologia, o carte ce scoate la lumină ororile regimului bolșevic, privite prin ochii celor care au trăit calvarul deportărilor în Siberia. În noaptea de 13 spre 14 iunie 1941, în teritoriile anexate de URSS, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, s-a declanșat represiunea bolșevică. În doar câteva ore, peste 30.000 de români din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței au fost ridicate și duse în Siberia sau la Cercul Polar de Nord.
„Dragă copile, am scris această carte cu sufletul sfâșiat de durere. De ce am scris-o? Ca să arăt cât de crunt a fost regimul totalitar? Nu numai. Am vrut să-i vezi pe compatrioții noștri în altă lumină. Ei au rămas Oameni în cele mai strașnice împrejurări. Adu-ți aminte de fierarul care a ales moartea, dar a desferecat fereastra ca să nu se înăbușe copiii în vagon. Adu-ți aminte de mătușa Vasilica: ea a cerut să i se dea un termen dublu de închisoare, numai să nu rămână Olguța fără mamă. Dar tatăl Olguței? El a riscat să apere un om în lagăr și ce moarte groaznică a avut! Adevărați eroi tăcuți ai neamului… De la ei, până și de la copiii lor, avem a învăța vrednicia și să nu ne trădăm aproapele, cum nu l-au trădat ei, să nu ne jucăm cu idealul de neam și să nu-L trădăm pe Dumnezeu!“, spune autorul.
„Trenule, unde ne duci?… “
„Cum a ieșit dimineață din casă, Vasile Bujor a și văzut printre scândurile gardului un șirag de ochișori: negri, albaștri, căprui, verzi – și toți ochii aceștia se boldeau la un pom de cireșe care se coc devreme și tocmai erau bune de mâncat. Gospodarul, tot în treburi, nici n-a luat seama la ce se întâmplă în grădina lui.
— Bu-un, se apropie stăpânul și băieții o rup la fugă care încotro; da Vasile, de colo: Ia stați, bre! Eu știu de ce fugiți: nu vă puteți cățăra în pom, așa-i?
Băieții se uitau unul la altul: nu cumva e o cursă la mijloc?
— Eu pot să mă sui și fără scară, a zis Iacobaș.
Apoi ceilalți, unul câte unul, au trecut de partea lui Iacobaș. Numai Luca, mai fricos, a spălat putina, zicând că-l doare un deget.
O clipă zăbavă și pomul era pli-i-in de copii, c-au prins curaj și fetițele de pe uliță. Ba s-a urcat și Olguța, fata lui Vasile Bujor… Și uite așa, n-a mai rămas o cireașă în pomul acela, iar copiii s-au întors cu ochii plini de lumină, pe la casele cui îi are.
Tocmai pe-atunci, s-a întors și gospodina casei de la iarmaroc. Când a văzut pomul gol, s-a uitat lung la Vasile:
— Ai mai făcut o poznă, măi Bujor cu ochi albaștri. Dacă n-ai băieții tăi, iaca, îi găsești pe uliță când îți trebuie…
Nici prin cap să le dea însă, unora dintre copiii care au mâncat atunci cireșe, că în noaptea aceea o să-i aresteze. Ba că o să-l scoată cu pușca din casă și pe omul care le dăruise un pom întreg de cireșe!…
Știau despre asta numai câțiva militari, ascunși în Văgăuna Bursucului, nu departe de satul basarabean Sofia. Unul împărțea cartușe, altul încărca arma, al treilea ascuțea baioneta… Mai venea pe aici, tupiluș, și câte o coadă de topor din sat, să-l pârască pe careva…
Era 12 iunie 1941. Totul era gata, numai că așteptau pârdalnica de noapte, după întâiul cântat al cocoșului, când necuratul își bagă coada în viața oamenilor.
Că zburau de acum pe la granița Basarabiei avioane nemțești încărcate cu bombe, militarii sovietici din Văgăuna Bursucului habar nu aveau. Alta era grija comandanților lor! Ei aveau ce aveau cu copiii care mănâncă cireșe și cu cei care cresc cireși. De ce? Păi să mai facă schimb – pe noi să ne tot ducă în Siberia, la foame și îngheț, iar ei să vină la cireșe și la toate cele de-a gata. Ba, chiar să se facă stăpâni în casele noastre și pe pământurile noastre!…
Olguța tocmai visa că un fluture își cere voie să se așeze pe una dintre florile ei din fața casei, când aude niște bătăi strașnice în ușă. N-a apucat tata să deschidă, că au și fărâmat ușa. Au năvălit doi, cu puștile: unul cu cicatrice pe față, celălalt cu nasul turtit și ochi înguști. Alți doi militari, cu baionetele scoase, stăteau în prag. Le-au dat de înțeles, în rusește, să se îmbrace iute și să iasă afară.
— Mamă!… Tată!… Unde ne duc?
Mama amuțise de tot. Doar ochii îi alergau speriați, de colo-colo“.
Cărțile lui Spiridon Vangheli, traduse în peste 38 de limbi
Editarea în România a celor mai importante și populare scrieri pentru copii ale lui Spiridon Vangheli se realizează și prin contribuția lui Constantin Bostan, fostul director al Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu“, anume „acreditat“ de autor ca responsabil de ediție pentru cele trei cărți apărute la Doxologia: „Isprăvile lui Guguță“, „Copii în cătușele Siberiei“ și „Împărăția lui Ciuboțel“.
Prozatorul, poetul, traducătorul și editorul Spiridon Vangheli a fost răsplătit, de-a lungul timpului, cu numeroase distincții și premii literare internaționale, de la Diploma de Onoare „Hans Christian Andersen“ (Rio de Janeiro, 1974), la Medalia de Aur pentru Creativitate, decernată de către Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale – Geneva, 2012. Cărțile sale, în mod special „Isprăvile lui Guguță“ și „Împărăția lui Ciuboțel“, au fost traduse în peste 38 de limbi în întreaga lume, din SUA până în Japonia, Sri Lanka, Italia, Ungaria, Cehia, Germania, China, Finlanda.
Irina NASTASIU