http://jurnalspiritual.eu/
O persoană individualistă nu oferă nimic societății și nu contribuie la dezvoltarea acesteia, ci dimpotrivă induce persoanelor din jur egoismul și iubirea de sine.
Dacă lansăm ipoteza conform căreia egoismul se definește ca un principiu moral ce constă în punerea intereselor personale mai presus de cele ale persoanelor din jur, vom observa apariția unui atașament excesiv față de sine, dar și a nesocotirii drepturilor și intereselor semenilor noștri.
Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește egoismul ca fiind “atitudinea de exagerată preocupare pentru interesele personale și nesocotirea intereselor altora”, iar altruismul este definit ca „generozitate, atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea celorlalți”.
Pe de o parte, acel om care este numit egoist, urmărește doar atingerea propriilor interese și nu se implică cu nimic util pentru cei din jurul său, sau este “un om care nu este bun de nimic”, după cum spune proverbul popular.
Acest individ inutil societății se va transforma odată cu trecerea efermeră a timpului într-o persoană izolată, introvertită, răutăcioasă și posesivă, ce-și va dori să posede puterea absolută.
Un individ egoist nu întrunește calitățile unei ființe umane prin definiție, fiindcă nu se gândește decât la beneficiile proprii, fără să-i pese de cei din jurul său. În final, această tipologie umană va deveni o persoană izolată și introvertită.
Este adevărat că, în societatea contemporană, când totul se mișcă foarte repede, iar viața este extrem de complicată, disponibilitățile pentru cei din jur se reduc, iar cei mai mulți dintre noi devenim indiferenți la problemele altora.
Astfel, fără să intenționăm, putem întreprinde lucruri care-l pot răni pe aproapele nostru. În momentul în care realizăm că ceilalți greșesc în mod constant, acordând atenție doar propriei persoane devine imperios necesar să tragem un semnal de alarmă și să amintim că toți suntem egali în fața lui Dumnezeu, că avem nevoie de alții atât la bine, cât și la greu, și că nu putem trăi singuri și izolați.
Studiile arată că egoismul, alături de individualism constituie principiul dominant al moralei și eticii. Totodată, sufetul omului este și el o arenă de luptă continuă a iubirii de sine comparativă cu iubirea față de semeni.
În concluzie, combaterea mentalităților egoiste constituie una dintre sarcinile principale ale activităților cultural-educative desfășurate de societatea contemporană. Acestea contribuie la formarea unei conduite morale a individului și orientarea lui spre o viață bazată pe norme și valori morale.
Alexandra GÎRBEA
