Întâmplări care m-au marcat ca psiholog

06/03/2019

Doctor MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare

Săptămâna aceasta o să aduc în atenția dumneavoastră câteva povestioare interesante, picante, care m-au marcat și stau în amintirea mea, frecvent.

Prima poveste. Adrian, nume fictiv, avea un obicei: în fiecare joi îi spunea soției că merge la prietenii lui, în grup, pentru a juca bridge și cărți. Soția îl iubea foarte mult și l-a înțeles, de aceea nu-i stătea în drum. Acest lucru a durat mai bine de 20 de ani, timp în care Dana știa că Adrian are joia dedicată prietenilor lui și jocului de bridge. Totuși, se simțea o mică neînțelegere între ei, când, de mai multe ori, ea îi cerea lui să plece împreună la o petrecere iar el nu putea renunța la prieteni.

Prietena Danei a observat într-o zi, că Dana este deprimată, și a întrebat-o ce are. Dana i-a răspuns că este invitată la o nuntă care, din păcate, cade în ziua în care Adrian este la bridge și nu poate renunța, deci nu se pot duce. Prietena i-a răspuns că să facă și ea ca Adrian, dacă el poate să –și ia o zi liberă, să facă și Dana la fel. Mai ales că nu era vorba de înșelat. Dana a trecut direct la fapte.

“Să știi că se organizează un bal unde toți trebuie să vină mascați. Eu zic că ar fi grozav să mergem noi două împreună, să ne simțim și noi bine și, în jur de 12-1 noaptea să ne întoarcem și nici nu cred că trebuie să-i mai spui lui Adrian“, a spus prietena.

Dana s-a gândit, a acceptat și a început să se pregătească, să aibă o costumație frumoasă, cea mai bună, pentru că se primeau și premii. Dana, fără să spună numănui, s-a hotărât să fie vrăjitoare și au plecat împreună la bal. Era o sală foarte mare, au ajuns mulți acolo, toți erau mascați, de neidentificat.

Un băiat a pus muzică și a invitat lumea la dans. Dana s-a uitat, a văzut că o parte din persoane s-au dus pe ring, a fost invitată și ea de un bărbat mascat în prinț, la dans. De la un dans simplu s-a ajuns la mai multe dansuri iar după jumătate de oră, exista deja o puternică atracție fizică. Pe lângă aceea că se potriveau foarte bine la dans, le-a plăcut unul de celălalt, de mirosul lor, de farmecul lor, exista între ei o chimie aparte. Bineînțeles că apropierea fizică a creat o apropiere corporală care, după mai mult de jumătate o oră a adus și primul sărut franțuzesc. Discuțiile între ei, în timpul dansului, în pauze, au fost destul de incitante, până când s-au hotărât amândoi să petreacă balul împreună. Era aproape ora 9, și Dana i-a propus, pe bază că soțul e la jocul de cărți, să vină la ea. El. Cu mare drag, a acceptat. Dar, cu cât s-au apropiat cu taxiul spre casa lui Dana, el a început să simtă că parcă ceva nu este în regulă. Își spunea, cum se poate, așa de apropiat de casa mea locuiește ea iar eu nu o cunosc? Dar și-a spus să meargă până la capăt. Când a ajuns Dana la ușă, bătăile de inimă a lui Adrian, căci el era prințul misterios, erau deja patologice. Dar s-a hotărât să continue jocul până la capăt. Dana l-a servit și i-a spus că își pot da măștile jos. Adrian era speriat, știa că este o situație penibilă pentru el. În momentul când s-au dus la baie și au dat măștile lăsând liberă adevărata lor față, femeia a rămas uimită. Nu știa nici unul nici altul cum să explice ce s-a întâmplat. Amândoi au știut că nu aveau voie să ajungă unde au ajuns și totuși, greșeala construită în mod egal este posibil să fie văzută ca ne-greșeală. Nu vă spun ce șoc au avut amândoi când s-au văzut unul pe celălat, total descoperiți. S-a întâmplat totuși, ceva bun: s-au hotărât să meargă la consilierea psihologică de cuplu pentru a înțelege ce s-a întâmplat și de a încerca să construiască o nouă relație, bazată pe încredere și loialitate. Din această poveste învățăm că în relațiile de cuplu nu are nimeni prioritate și nimeni nu poate trăi pe baza unei minciuni permanente. Din momentul când Dana s-a hotărât și ea să-și facă cheful în aceeași zi în care Adrian se ducea cu prietenii lui, s-a egalat situația între ei; cel mai interesant lucru întâmplat a fost atractivitatea fizică care era între ei, mai mult decât cu alții. Dar, acest joc ascuns, al măștilor, poate avantaja, din când în când, o relație care merge pe monotonie și care este văzută ca o relație aproape moartă.

Dana și Adrian continuă să fie un cuplu integru, nu demult am primit un telefon de la ei, de urări pentru o sărbătoare religioasă. Și mi-au spus că în mod conștient, o dată la perioadă, organizează un bal al mascaților, amintire de perioada când s-a întâmplat evenimentul. Menționez că această întâmplare se petrecea pe când eram medic psiholog în Israel.

A doua poveste. Dragoș, tot nume fictiv, s-a cunoscut cu Liliana când era în aramtă. Amândoi s-au urcat în autobuz, au început să vorbească și le-au plăcut unul de celălalt. Dar, Liliana era mult mai avansată din punct de vedere a învățăturii, era mai mare ca el cu doi ani, făcea un masterat, pe când el nu avea nici bacalaureatul (s-a lăsat de liceu în clasa a XII-a). Femeia i-a pus o condiție: să dea bacalaureatul, să se înscrie la universitate. Condiție exclusivă. El a acceptat. Ca să se poată vedea, venea seara la ea de la regiment, stăteau o jumătate de oră și apoi pleca să învețe în altă cameră. Cine îl servea și avea grijă de el, era mama Lilianei. Ceva din comportamentul mamei i-a plăcut tânărului și, încet încet a simțit că este mai mult atras de mamă decât de fată. Interesant este că atractivitatea asta era și reciprocă. Mama Lilianei se apropia de Dragoș într-un fel mult mai plăcut decât fata, care păstra distanța și era și mai aeriană. Într-o zi, s-a făcut o renovare în casă, se zugrăvea și nu se putea dormi în toate camerele. Bineînțeles că decizia a fost ca toți trei să doarmă într-o singură cameră, anume a mamei. Au aranjat în așa fel ca Liliana să doarmă la mijloc și cei doi în laterale. Doar că fata, după jumătate de oră, de oboseală, a adormit buștean. Apropierea acesta fizică, în același pat, l-a făcut pe Dragoș să tindă mai mult spre mama fetei, întâi s-au prins de mâini, apoi s-a ajuns la o relație sexuală foarte pasională. Ani de zile a păstrat Dragoș secretul, fără a spune nimănui, acela că trăia cu amândouă. Între timp s-a însurat cu fata, au avut doi copii iar după 15 ani a ajuns la mine și mi-a zis că îl macină ceva făcut în trecut, ceva ce nu mai poate suporta, ceva ce îl macină sufletește. Mi-a spus că vrea să îi spună fetei adevărul. Am chemat-o pe soția lui, am vrut să evaluez starea ei mentală, puterile ei și cum o să reacționeze dacă o să primească această veste. Am simțit că nu este pregătită în totalitate să accepte situația, aceea că soțul a înșelat-o cu mama ei, că a fost în competiție cu propria ei mamă. M-am întâlnit încă o dată cu Dragoș și i-am zis că nu este recomandat în momentul de față să facă această destăinuire soției sale. I-am spus că fiecare om are o cutie mai mică sau mai mare care senumește seif, în care ascunde cele mai intime și de nepătruns gânduri, evenimente, lucruri care s-au întâmplat și nu mai pot fi modificate. Trebuie lăsat timpul să treacă peste ele, altfel va fi o mare problemă. Că nu era drept ca el să-și elibereze conștiința și să o încarce pe a ei.

Din nefericire, Dragoș nu a urmat sfatul meu. S-a hotărât să îi spună soției sale întreaga poveste, ceea ce a fost o greșeală imensă, mai ales că nimic altceva nu mergea rău în căsnicia lor. Liliana, în fața acestei descoperiri, a înaintat actele de divorț și s-a hotărât să rupă definitiv cu el după mai mult de 15 ani de coabitare armonioasă.

A treia poveste. Rareori folosesc hipnoza ca o tehnică terapeutică. Consider că omul s-a hotărât să vină la mine, deci el trebuie să decidă împreună cu mine cum se va deschide, cum se va crea relația între el și terapeut și când va fi momentul potrivit să-și descopere încet încet acele lucruri care l-au influențat în trecut. Folosesc această metodă când este situația de criză majoră, când nu avem timp necesar sau când trebuie să pregătesc o expertiză psihologică amănunțită pentru instanță.

Cu toate că am terminat școala de psihoterapie bazată pe Milton Eriscson și tehnici hipnotice, poate că pe parcursul a 23-25 de ani am hipnotizat 10 persoane, un număr extrem de mic.

Perechea care a intrat la mine în cabinet a fost tânără, nu depășea 23 de ani. El mi-a zis: “Domnule doctor, am înțles că sunteți specialist în hipnoză…“

“Da, cu ce pot să vă ajut? “

El: “Aș vrea să-I faceți prietenei mele hipnoză. Noi suntem prieteni de trei ani. Cu 4 luni înainte am plecat să lucrez în Italia. Menționez că relația noastră, înainte de plecarea mea, era foarte caldă, ne-am iubit unul pe altul. De când am ajuns în Italia, am simțit o răceală în vocea prietenei mele. Parcă nu mai era atât de entuziasmată ca înainte. Mi-am făcut foarte multe griji, am lăsat serviciu bun în Italia, ca să vin să văd ce se întâmplă cu prietena mea“.

“Și, ce se întîmplă? “ am întrebat. “Nu mai este atât de dornică ca înainte“. “ Și? “

“Noi, înainte de plecarea în Italia voiam să ne căsătorim. Și acum mai vrem, dar… vreau să-i faceți o hipnoză ca să vă spună adevărul dacă m-a înșelat sau nu“.

Mă uit la prietena lui care stătea liniștită, aproape blocată, catatonică și o întreb dacă este de acord, dacă vrea să facă hipnoză. Ea îmi răspunde că da, este dispusă să facă – pentru că nu am făcut nimic, sunt sigură pe mine și măcar să-i demonstrez. O întreb, totuși ce se întâmplă cu răceala ei, el simte că ea nu mai este atât de apropiată ca înainte. Are dreptate? Fata îmi spune că nu știe, dar faptul că a plecat fără ea, că s-a hotărât singur să plece și să o lase pe ea aici, că nu a ținut cont de sentimentele ei, că era deprimată, că se gândește numai la el, spunea fata în continuare, tot ce ține de mine, ioc! Și acum, reia ea, și acum, cu această venire la dvs, nu eu am inițiat, el inițiază, și m-a pus în fața faptului împlinit, și trebuie să–i demostrez tot timpul că sunt bine și că n-am greșit, că sunt fericită la deciziile lui.

M-am uitat la amândoi și i-am spus

îmi pare rău, dar nu cred că te pot ajuta de data aceasta. Eu înțeleg că ești în dubii legat de loialitatea prietenei tale, mai ales prima data când ai lăsat-o o perioadă mai lungă și ai simțit că te-ai schimbat. Dar, gândește-te că schimbarea ei poate avea legătură și cu purtarea ta. Așa că nu va ajuta cu nimic hipnoza. Din contra, o să se simtă inferioară și se va fi mai rău ca acuma. Trebuie să stabiliți încă o perioadă de a fi împreună și de a asculta sentimentele voastre. Dacă în trei luni lucrurile merg, căsătoriți-vă. Dacă cele trei luni nu vă ajută, atunci nici hipnoza nu vă ajută și puneți capăt relației că nu vă mai ajută nimic.

A patra poveste. Prima misiune pe care am primit-o când am terminat masteratul la Universitatea Bar-Ilan, a fost aceea de ofițer de sănătate mentală și să mă ocup cu toate problemele soldaților noi veniți într-o tabără mare . Foarte mulți dintre ei veneau cu probleme personale, familiale, cu motivație foarte scăzută de a face armată și de a fi luptător și făceau tot efortul de a inventa povești și greutăți ca să primească avizul meu pentru comisia medicală care să-I elibereze din armată sau să-I ducă într-un loc mai ușor. Între soldații care mimau adevărul și făceau totul ca să plece și soldații care aveau într-adevăr probleme serioase de comportament și personalitate, trebuia să fac o distincție clară și să ajut pe cine trebuia ajutat.

Într-o zi, a intrat în cabinetul meu un băiat de 18 ani care mi-a povestit cât de greu îi este să se acomodeze, să-și facă datoria de soldat, să socializeze cu alții. Pentru el a fost o mare dezamăgire intrarea în armata israeliană, așteptările lui erau înalte, dar, cu cât a trecut timpul s-a văzut neputiincios să-și facă datoria, și a intrat în stările de deprimare și melancolie. Pe parcursul ședinței plângea foarte mult, vorbea despre chinurile mamei lui care crește singură patru frați și de care îi era foarte dor. Mi-a povestit că tatăl lui a murit când el avea nouă ani. La a doua ședință, am hotărât să lucrăm pe visele lui. Îmi povestește că a avut un vis foarte ciudat, care se repeta de când a murit tatăl său, doar că acum era un pic altfel. În toate visele, tatăl venea la el acasă și îi spunea – dragul meu băiat, hai să ne plimbăm- și după ce terminau plimbarea, tatăl îl ducea într-un magazin de dulciuri și îi cumpăra tot ce voia. Apoi pleca acasă foarte fericit.

În ultimul vis, s-a întâmplat ceva: tatăl său a ajuns la el și i-a zis – dragul meu băiat, nu mai am aceeași putere să ajung de fiecare data la tine, să ne plimbăm și să plec înapoi de unde vin. Am o rugăminte la tine, a continuat el, de astăzi înainte o să vreau să te iau cu mine și să petrecem împreună timpul și să avem mai mult timp unul pentru altul. În momentul când mi-a povestit visul, am rămas șocat. L-am întrebat dacă poate să interpreteze și mi-a spus că da. Ține foarte mult la tatăl lui și în acest caz tatăl nu se simte bine cât să ajungă la el, și atunci trebuie să facă el ceva să ajungă la tată. L-am întrebat ce înseamnă, practic, acest lucru. Aici, mi-a răspuns el, dacă vreți să știți ce înseamnă, trebuie să ieșiți din cabinet și să veniți cu mine.

Am ieșit cu el câteva sute de metri într-o pădure din afara taberei. Acolo, spre surpriza mea, am descoperit un loc destul de ascuns, un sicriu pe care l-a făcut făcut el.

Nu am mai stat pe gânduri. Am hotărât să ajung înapoi la birou, am pregătit adeverința psihologică, am chemat ambulanța și, imediat, l-am trimis însoțit, cu stafful medical la Spitalul Clinic al Armatei.

Povestesc această întâmplare, pentru că știu în mod précis că acest băiat de 18 ani, astăzi trăiește în Israel, are mai mult de 50 de ani și, printr-un vis am reușit să-i salvez viața.

Dr. MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie
Piatra
Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter
Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
e-mail: miron@ambra.ro
site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro

Lasa un comentariu