Gâștele sunt crescute pentru carne, ficat gras, puf și pene. Ficatul gras este considerat o delicatesă cu proprietăți organoleptice unice datorită punctului de topire scăzut. Gâștele sunt niște păsări excelente, care pot fi crescute în aer liber cu adăpost și îngrijiri minime. Gâștele valorifică verdeața foarte eficient și pot supraviețui cu un adaos minim de supliment nutritiv. Dacă se dorește o producție mai mare, atunci rația furajeră trebuie îmbunătățită.
Totodată, gâștele sunt folosite în combaterea buruienilor care atacă culturile și a plantelor invazive de pe lacuri.
*Afacere cu multe avantaje
Creșterea gâștelor oferă numeroase avantaje, pentru că acestea se adaptează extrem de rapid. Au o dezvoltare accelerată, având rata de creștere cea mai mare dintre speciile de păsări. La 49 de zile, masculii au peste 5 kg, iar femelele la peste 4 kg. În plus, unele rase ajung să cântărească la maturitate și 15 kg.
Față de alte păsări, cantitatea de carne de pe piept este mult mai mare, iar grăsimea se depozitează în principal sub piele. După ce este îndepărtată grăsimea de sub piele, carcasele conțin doar 110 g grăsime la kilogramul de carne.
Gâștele din rasele Landessi și Toulouse sunt renumite datorită abilității lor de a produce ficat gras și sunt răspândite în întreaga Europă. Aceste rase cresc repede și au o producție impresionantă de ficat gras. Când sunt hrănite forțat, ficatul lor poate atinge o greutate de peste 1 kg, conținând până la 50% grăsime.
*Îngrășarea forțată
Îngrășarea gâștelor se face în scopul realizării unei cărni de pasăre de calitate superioară, cu caracteristici deosebite, mult apreciate de consumatori, dar și a unui ficat mare, gras, foarte căutat și bine plătit. Îngrășarea forțată a gâștelor este posibilă datorită faptului că gușa acestora are pereți elastici. Cantitatea de hrană introdusă forțat în gușă, prin îndopare, se digeră tot atât de bine ca și rația normală. Furajul trece din gușă spre stomacul glandular, în mod treptat, și apoi ajunge în stomacul musculos.
Toate speciile de păsări domestice se pot îngrășa forțat, dar cel mai bine se pretează, în ordine, gâștele, curcile și rațele. Nu se practică îngrășarea forțată a găinilor. Prin îndoparea forțată, păsările sunt obligate să consume o cantitate mare de furaje, mai ales în ultima parte a îngrășării, atunci când pofta de mâncare a păsărilor este mult scăzută. Îngrășarea gâștelor se face de obicei toamna și iarna în hale speciale sau padocuri. Se poate face și pe pășune, în acest ultim caz o parte din energie se consumă pentru mișcare.
Înainte de începerea îngrășării, gâștele nu se jumulesc, deoarece ele vor valorifica parțial hrana pentru refacerea penajului, în loc să folosească resursele de hrană pentru creștere în greutate și producerea de grăsime. În acest caz de năpârlire, îngrășarea va începe după creșterea și refacerea completă a penajului.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU