Pipirigenii conduc detaşat în topul fermierilor care au accesat fonduri europene destinate fermelor de semisubzistenţă. Până acum, din comuna Pipirig s-au depus 138 proiecte, din care 51 deja sunt intrate la finanţare, restul de 87 fiind depuse anul trecut şi neprimind încă verdictul în privinţa banilor. Fermierii pipirigenii conduc detaşat, fiind urmaţi, la mare distanţă, de cei din comuna Dămuc cu 32 proiecte şi Poiana Teiului – 31 de proiecte. La sesiunea de anul trecut, ultima de altfel, salturi spectaculoase au făcut comunele Bicazu Ardelean, de la 2 la 27 proiecte şi Bicaz Chei de la 2 la 16 proiecte. Tot primele pe poziţii în “clasament” se află acum localităţile Roman cu 24 proiecte, Piatra Neamţ- 23, Răuceşti -22.

Banii au fost ceruţi de pipirigeni pentru eficientizarea fermelor zootehnice ori vegetale, dar şi pentru ferme mixte. Sprijinul financiar este de 1500 euro/an pentru fiecare fermă agricolă, pe timp de 5 ani. În al treilea an se face verificarea modului în care au fost cheltuiţi banii europeni, dacă n-au fost respectate condiţiile impuse, se dispune sistarea sprijinului financiar pentru următorii doi ani, fără returnarea banilor deja primiţi.

Marijana  Zabulic, “mama” proiectelor pentru fermierii pipirigeni

Întocmirea proiectelor cu finanţare europeană nu-i o treabă la îndemâna oricui. Mai ales atunci când vrei să fii sigur de finanţare. Marijana Zabulic, angajată la Primăria Pipirig, a venit şi vine în ajutorul fermierilor din această localitate. Şi nu numai! Motiv pentru care, mai în glumă, mai în serios, i se mai spune şi “mama proiectelor pentru fermierii pipirigeni”. Iată şi de la ce i se trage “supranumele”: “Accesând zilnic site-urile APDRP, căutând finanţări şi lansări de proiecte, am reuşit să ajut fermierii din Pipirig. Le spun ce bani se dau, de ce acte au nevoie, când trebuie depus proiectul. Care se arată interesat de finanţarea respectivă, îl ajut efectiv la întocmirea proiectului, a cererii de finanţare, precum şi a “Planului de afaceri”. Lor le mai rămâne doar să depună proiectul la termenul stabilit. Cel mai mult am ajutat fermierii care vor să beneficieze de fondurile europene destinate fermele de semisubzistenţă, măsură la care au fost depuse şi cele mai multe proiecte, peste 50 fiind deja intrate la plată. Pentru celelalte finanţări, le-am oferit detaliile necesare, apoi i-am îndrumat spre consultanţa de specialitate”.

Modestă din fire, Marijana Zabulic a “omis” să ne spună că-i ajută şi pe fermierii din alte localităţi. Nu-i refuza, dacă tot se dau bani europeni, de ce să nu profite şi ei? Corectă abordare!

Vasile Dorneanu, profesor la liceu, fermier în timul liber

De meserie este profesor, ocupă acum funcţia de director adjunct la Liceul Tehnologic “Ştefan cel Mare” Pipirig, este ales consilier local şi, “în timpul liber”, fermier.  Cu animalele din bătătură nu-i de glumit, musai trebuie să-şi facă vreme şi pentru ele, să le îngrijească aşa cum îi stă bine unui fermier care se respectă. Cum se descurcă, cum îşi drămuieşte timpul, ne spune chiar dumnealui: “Timpul alocat fermei e mai scurt decât cel dedicat şcolii. Am mare noroc că mă ajută tatăl meu, de la el am preluat “meseria” de fermier, a fost prima “şcoală” pe care am absolvit-o. Tata, de cum a ieşit la pensie, în urmă cu vreo 20 ani, numai de creşterea animalelor s-a ocupat. Acolo el este “director”. Eu lucrez doar în timpul liber, după ce termin orele la liceu, în week-end. În fermă avem mai multe bovine, ovine şi porci, deţinem teren arabil şi păşune. Am accesat fonduri europene alocate pentru fermele agricole de semisubzistenţă, am ajuns în anul trei de plată, am primit două tranşe de bani. Încă nu s-a făcut verificare, în funcţie de care ne spune dacă se continuă ori nu finanţarea europeană. Dar, sunt sigur, nu vor fi probleme, vom primi banii europeni, aşa după cum am semnat contractul de finanţare. Repet, am noroc de tatăl meu, el se ocupă de animale, ştie foarte bine ce are de făcut, pot să zic că-şi face bine meseria.

Eu cred în viitorul fermelor familiare, de asta vreau să merg mai departe cu creşterea animalelor. Mă gândesc şi la viitoare finanţări europene de care aş putea beneficia. Nu vor renunţa la animale, salariile din învăţământ sunt aşa cum sunt, adică la un nivel mediu. Nu renunţ, mai ales că am deprins multe din “tainele” meseriei de zootehnist.”

Gheorghe Chirilă: “Am un băiat student la Zootehnie, pentru el pregătesc ferma”

Pe domnul profesor-instructor Gheorghe Chirilă cu greu l-am putut “extrage” din mijlocul elevilor cu are avea ore de practică. În iniţia în tainele meseriei de prelucrarea a lemnului, pe care, după absolvirea liceului din localitate, o vor practica cu “patalama” la mână. Printre “picături”, cu foarte multă pasiune, le vorbeşte şi despre creşterea animalelor. Consideră nu le strică să intre şi în tainele oieritului, a creşterii animalelor, în general.

L-am abordat direct, spundu-i clar că ne interesează ferma sa de semisubzitenţă. “În anul 2009 mi-am făcut firma mea, un PFA, iar anul următor am şi prins un program cu finanţare europeană. Acum am semnat cererea de finanţare pentru anul trei de plată, încă doi urmează să primesc bani europeni. Aştept verificarea, nu-mi fac griji, pentru că am respectat toate condiţiile impuse de finanţator. Am ştiut clar la ce m-am angajat, atunci când am semnat de primire a banilor europeni. Între timp am înmulţit efectivele de animale, am acum 135 de oi, 3 bovine, din care două sunt gestante, porci, păsări. Vreau să continui, mai ales că am un băiat student la Facultatea de zootehnie, pentru el pregătesc ferma, este tânăr, are facilităţi la acordarea banilor europeni şi nu numai. Sigur se va întoarce acasă, el se va ocupa de fermă. Este atras de locul natal, de activitatea din zootehnie. De mic a fost învăţat cu creşterea animaleor. Când este el acasă, nu mai am grija animalelor, are cine se ocupa de ele. În fermă am condiţii foarte bune, am investiti mulţi bani. Am refăcut contrucţiile mai vechi, am acolo o căsuţă, două saivane pentru oi, grajd. Am şi 3 ha teren, unde fac fânul, am condiţii bune pentru depozitarea lui. Vreau să fac şi o maternitate pentru fătarea animalelor. Am păţit-o într-o iarnă, a fost foarte frig, atunci mi-a îngheţat nişte miei.

Avem o mare plăcere şi dragoste pentru animale, am deprins asta de la părinţi, o transmitem mai departe. Noi suntem cadre didactice şi trebuie să fim un exemplu pentru generaţia mai tânără. Să vă destăinui ceva. Sunt diriginte la clasa a XII-a, clasa de băieţi, prima promoţie de la liceul din Pipirig. Am avut mult de “lucru” cu ei până am reuşit să-i “modelez” un pic. Provin de la mai multe şcoli, au temperamente diferite. Am încercat să le inspir şi dragostea pentru animale. La cei care am văzut că le sunt dragi animalele, le-am dat în dar câte o mieluţă”.