Ajutorul social “bate” munca

Se spune că anul 2013 a fost nesigur şi se estimează că şi 2014 va fi la fel pe piaţa muncii din punct de vedere financiar şi mai ales al găsirii unui loc de muncă. Aproape că ne vine să credem aceste afirmaţii mai mult politice decât realiste. Cu toate acestea, realitatea în cel puţin un domeniu de activiate este cu totul alta. În confecţii, la nivel de Roman şi  chiar în localităţile rurale din împrejurimi oferta este generoasa pe piaţa muncii. Numai că angajatorul nu poate merge din poartă în poartă să anunţe aceasta oportunitate pentru toţi aceia care nu mai vor muncă la negru în străinătate sau prost plătită din agricultură. Societatea Caremil, firmă de confecţii din Roman are în prezent 500 de angajaţi îşi propune chiar să mărească numărul acesta, oferind şansa celor din mediul rural să lucreze la ei în sat, prin înfiinţárea de mini secţii, precum cele de la Hălăuceşti, Ruginoasa, Pânceşti, Boghicea, Stejaru(comuna Pângăraţi), care funcţionează în spaţii cumpărate sau puse la dispoziţie de oameni binevoitori din comună. Au început încă din 2001 să amenajeze secţii mici de până la 50 de confecţioneri, care îşi câştigă un ban fără să fie nevoiţi să plece prea departe de satul lor. Numai că, în unele localităţi nici acest lucru nu i-a motivat pe unii să se îndrepte spre muncă. Realitatea, în unele comune, este de neînchipuit, întrucât, spre exemplu la secţia de la Pânceşti doar zece femei mai lucrează în confecţii. Firma mamă, a iniţat la unitatea din Roman mai mulţI muncitori necalificaţi, însă cei mai mulţI au preferat să stea cu mâna întinsă la ajutorul social dat prea uşor din punct de vedere legal de către primării. Astfel că, în schimbul a cel mult 300 de lei lunar, multe familii renunţă să muncească pentru cel puţin 700 de lei, plus bonuri de masă, salarii care s- ar putea dubla, după câteva luni de calificare şi după îndemânarea şI rapiditatea executării manoperilor. “Toate aceste secţii primesc marfa gata croită de la Roman, muncitorii urmând sa se preocupe doar de asambalarea produsului şi călcarea lui”, a precizat Sorin Chiriac, administratorul societăţii. Mai mult, li s-a dat posibilitatea unor întreprinzători de la sate să se ocupe singuri de secţie, să fie un fel de miniadministratori, fiind ajutaţi la început cu utilaje, cu instruirea personalului, având materia primă asigurată de către societatea din Roman şi de asemenea şi piaţă de desfacere. Nici aşa nu s-au înghesuit prea mulţi, fiind în prezent doar la Valea Ursului, localitate la peste 30 de km de Roman, o singură secţie coordonată de un profesor din comună. Pentru cei care au posibiliatea să vină în la Roman, şi doresc să lucreze firma a pus la dispoziţie 150 de garsoniere, care pot fi folosite ca şi locuinţe de serviciu, în schimbul unei plăţi mult mai mici decât al unei chirii practicate în oraş. Pentru cei care lurează la Caremil, firmă preia mai bine de jumătate din chiria locuinţei, ramânându-i muncitorului doar 40 de euro plată pe o lună. Astfel, societatea are două blocuri de garsoniere cu parcare proprie şi păzită şi alte două clădiri, din care una foarte aproape de fabrică. Locuinţele sunt oferite spre închiriere tuturor persoanelor care doresc să vină să lucreze în oraşul Roman. Însă nici aşa nu se înghesuie lumea în acest domeniu de activitate şi nici în altul, întrucât “prin acordarea ajutorului social care se dă prea uşor, omul refuză un loc de muncă, statul nefăcând altceva decât să încurajeze nemunca” concluzionează administratorul Sorin Chiriac.  Şi atunci, încurajat de stat, românul mai bine stă şi ia vreo doi lei  prin ajutorul social, decât să muncească şi să poată trăi decent.

S. VASILIU