Acoperământul Maicii Domnului, serbat în fiecare an la data de 1 octombrie, amintește de minunea petrecută în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon Înțeleptul (886-911), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor. Minunea s-a petrecut pe data de 1 octombrie a anului 911, în timpul unei privegheri de toată noaptea în Biserica Panaghia din Vlaherne, pe la ora 4 dimineața, când Sfântul Andrei și ucenicul său Epifanie au văzut-o pe Maica Domnului intrând în biserică, însoțită de Sfinții Ioan Botezătorul și Ioan Evanghelistul, precum și de alți sfinți. Cu obrajii plini de lacrimi, Maica Domnului a ajuns în mijlocul bisericii și a îngenuncheat, rămânând vreme îndelungată la rugăciune. După ce s-a ridicat, și-a scos acoperământul, ridicându-l deasupra capului ei, așa încât să îi acopere pe toți cei prezenți în biserică.
În acea vreme, Constantinopolul era amenințat de primejdia unei invazii (posibil invazia rușilor kieveni din 907 sau 911), însă după arătarea Maicii Domnului, primejdia a fost îndepărtată, iar orașul a fost cruțat de suferință și de vărsarea de sânge.
Hram la Mănăstirea Bisericani
Acoperământul Maicii Domnului este și hramul Mănăstirii Bisericani, cu acest prilej fiind prăznuiți și Cuvioșii Iosif și Chiriac de la Bisericani, ale căror moaște sunt scoase astăzi spre închinarea credincioșilor.
La mijlocul veacului al XV-lea, un călugăr român pe nume Iosif, care se nevoise în peșterile din Valea Iordanului, și-a luat ucenicii și s-a întors în locurile natale, retrăgându-se pe Muntele Bisericanilor din județul Neamț, unde a ridicat un schit.
În 1498, biserica a fost jefuită și incendiată de turci, iar Iosif împreună cu cei nouă călugări a vrut să plece la Muntele Athos, cunoscut drept „Grădina Maicii Domnului“. Cei zece monahi n-au apucat a face mulți pași, că au fost opriți de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a coborât plină de lumină din crengile unui stejar și le-a spus: „Rămâneți pe loc, căci și aici este Grădina Mea“. Călugării au găsit apoi, în scorbura stejarului, o icoană a Maicii Domnului, păstrată până astăzi. Pe acel loc ei au înălțat o bisericuță din lemn, iar după câțiva ani, cu ajutorul voievodului Ștefan cel Mare și al urmașului său, Ștefăniță Vodă, a fost zidită Mănăstirea de piatră de la Bisericani.
Icoana Maicii Domnului, găsită în scorbură, este renumită în întreaga țară prin puterea ei de a alunga duhurile rele abătute asupra oamenilor, dar și prin darul de a vindeca boli incurabile.
Cuvioșii Iosif și Chiriac de la Bisericani, canonizați în 2008
Stejarul în care a apărut Maica Domnului este imortalizat pe unul dintre cele 200 de clișee pe sticlă realizate, în perioada interbelică, de Adolph Chevallier și găzduite în prezent de Muzeul de Etnografie din Piatra Neamț. Clișeul se intitulează „Iconițe la Bisericani“, în fotografie apărând stejarul plin de iconițe, la care se închină cu multă evlavie sătenii, bătrâni și copii. În anul 1968, stejarul a fost tăiat din ordinul autorităților comuniste, deoarece icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni devenise loc de pelerinaj pentru mii de oameni.
Pe locul respectiv s-a construit, în anul 1998, un paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“, cuprinzând și trunchiul stejarului cu icoana. Paraclisul a fost sfințit în data de 3 octombrie 1999, când s-au împlinit 500 de ani de la întâmplarea minunată.
Despre viețuirea pustnicească și în mari nevoințe a Cuvioșilor Iosif și Chiriac de la Bisericani nu ne-au rămas prea multe informații. Se știe că, din dorința de a respecta ritualul oriental al slujbelor neîntrerupte deprins la Sfântul Munte, Cuviosul Iosif și ucenicii lui slujeau neîncetat, în nopțile de miercuri spre joi și sâmbătă spre duminică, făcând priveghere, motiv pentru care li s-ar fi spus „bisericoși“ sau „bisericani“, denumire ce s-a extins și asupra așezării monahale pe care ei au întemeiat-o. Continuator al lucrării duhovnicești a Cuviosului Iosif, Cuviosul Chiriac a arătat o nevoință mult mai aspră și o viețuire mult mai retrasă, „gol și ticăloșit în munte șase zeci de ani“, așa cum arată Sfântul Ierarh Dosoftei.
Cuvioșii Iosif și Chiriac de la Bisericani au fost canonizați pe 3 octombrie 2008, ei fiind pomeniți pe 1 octombrie, când este prăznuit și Acoperământul Maicii Domnului.
Irina NASTASIU