* La munte, tot 23 de localităţi cu acest statut
* Subvenţii suplimentare pentru zona montană defavorizată
A fost aprobat strategia naţională de dezvoltare durabilă a zonei montane pentru perioada 2014-2020. Strategia prezintă principalele direcții de urmat pentru asigurarea creșterii atractivității și dezvoltării durabile a zonei montane, prin punerea în valoare a resurselor, stabilizarea populaţiei, menținerea identității culturale, creşterea puterii economice la nivel local, în condiţiile păstrării echilibrului ecologic și protecţiei mediului natural. În strategie se arată clar că zonele de munte trebuie să beneficieze de o politică specifică definită conform principiilor dezvoltării durabile, care asigură necesitățile prezentului fără a compromite șansele generațiilor viitoare. De asemenea, strategia vizează reducerea dezechilibrului între regiunile favorizate și cele montane defavorizate, marcate de constrângeri naturale permanente, vizând ansamblul problematicii economice, sociale, culturale și de mediu înconjurător. Elaborarea strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane s-a realizat în urma unui proces transparent și consultativ, prin analizarea situației socio-economice actuale a zonei montane din România.
Zona montană, prin limitarea considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului agricol, din cauza condiţiilor de climă, pantelor și substratului geologic, este considerată defavorizată. Acest areal antrenează eforturi mari, cu restricţii în exercitarea unor activităţi economice şi în utilizarea terenurilor, implicând o creştere a costurilor tuturor activităților și lucrărilor, aspecte ce conferă producătorilor agricoli crescători de animale, un drept natural la diferenţă şi compensare. Ca urmare, au fost delimitate şi clar definite zonele montane defavorizate. Zonele montane defavorizate, rămase în urmă în ceea ce privește dezvoltarea economică și socială datorită condițiilor naturale dificile, au început să fie abandonate în ultimele decenii într-un ritm din ce în ce mai accelerat. În special tinerii din zona montană părăsesc treptat și definitiv muntele în căutarea unor condiții de viață mai ușoare și a unor venituri mai mari obținute cu eforturi mai reduse, în mediul urban sau în alte țări. Acest fenomen, cu implicații grave pe termen mediu și lung, au fost sesizate și în țările dezvoltate din vestul Europei, care fac eforturi considerabile pentru diminuarea procesului de migrare a populației montane, de menținere a fermelor agricole și a gospodăriilor. Cel mai important factor de influență în echilibrul ecologic montan îl reprezintă omul, producătorul agricol ‐ crescător tradiţional de animale. Cu o condiţie: să fie mai mult ajutat!
* În Neamţ, 23 localităţi cu statut de zonă montană defavoriztă
În stategia naţională de dezvoltare durabilă a zonei montane au fost incluse şi clar definite localităţile care întrunesc statutul de zonă monată defavorizată. În judeţul Neamţ au rămas tot 23 de unităţi administrativ-teritoriale prinse în arealul zonei montane devaforizate. Acestea sunt: Agapia, Alexandru cel Bun, Bicaz, Borca, Bicaz Chei, Bicazu Ardelean, Borleşti, Ceahlău, Crăcăoani, Dămuc, Farcaşa, Gârcina, Grinţieş, Hangu, Pângăraţi, Piatra Şoimului, Piatra Neamţ, Pipirig, Poiana Teiului, Tarcău, Taşca, Tazlău şi Vânători- Neamţ. Facem menţiunea că mai aveam 3 localităţi, în partea Romanului, care au statut de zonă defavorizată de condiţii naturale specifice. Este vorba de comunele Boghicea, Pânceşti şi Poienari. Sunt tot localităţi declarate ca fiind defavorizate, dar nu sunt situate în zona montană.
Revenind la localităţile nemţene din zona montană defavorizată, trebuie să spunem că ele beneficiază de unele avantaje pentru a depăşi acest handicap natural. Ne referim la subvenţiile suplimentare care se acordă pentru păşune, dar şi pentru animale. Date concrete ne-a oferit Fănică Ambrosă, director la APIA Neamţ, înstituţie prin care se fac plăţile suplimentare către beneficiarii din zona montană defavorizat. În sectorul zootehnic, este vorba de subvenţiile suplimentare care se acordă pentru vacile de lapte şi carne, dar şi pentru bivoliţe. Că mai nou avem şi astfel de animale. Şi nu puţine. Apoi e subvenţia suplimentară care se acordă pentru ovinele şi caprinele din zona montană defavorizată.
La păşune, sunt sunt două feluri de plăţi suplimentare acordate deţinătorilor de suprafeţe cu această destinaţie: plata pe unitatea de suprafaţă şi plăţile de Agromediu. Plata suplimentară la păşune pentru unitatea de suprafaţă este de 107 euro/ha, la care se adaugă subvenţia obişnuită de 124 euro/ha, cât a fost nivelul stabilit pentru anul trecut. Subvenţia totală este de 124 + 107, adică 231 euro pe hectar de păşune. Plăţile de Agromediu sunt opţionale, titularul de păşune se angajează că respectă anumite condiţii de protecţie a mediului şi solului, motiv pentru care este compensat în bani. Suma suplimentară alocată este de 182 euro/ha, la care se adaugă subvenţia de bază în sumă de 124 euro/ha. Deci un total de 306 euro pentru un hectar de păşune pe care sunt respectate condiţiile de Agromediu.
La nivelul judeţului Neamţ, anul trecut , la APIA au fost depuse 13.400 cereri de subvenţii la păşune pentru o suprafaţă totală de 45. 537 hectare.
Tina CONDREA