Tradiţii şi obiceiuri de Paşti

18/04/2014

traditie2

Învierea Domnului este una dintre cele mai importante şi mai frumoase sărbători ale creştinătaţii. Ea are darul de a aduce familia împreună şi este plină de obiceiuri tradiţionale. Deşi această sărbătoarea reprezintă pentru toţi românii Învierea Domnului Iisus Hristos, ea se sărbătoreşte oarecum diferit în regiunile Romaniei. Iată şi cum:

 

Moldova, zona de centru: În dimineaţa următoare după noaptea Învierii se pune un oua roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină monezi. Copiii trebuie să-şi clatească faţa cu apă şi să-şi atingă obrajii cu oualele pentru a fi sănătoşi şi cu monezile pentru a avea un an plin de bogăţii.

 

Bucovina: Fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neincepută. Cu această apă se spală pe faţă în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul. Aşa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. Flăcăii trebuie să se ducă cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a işi arăta consimţământul la sentimentele lor, trebuie sa le ofera un ou roşu.

 

Campululung Moldovenesc: Datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor. In zorii zilei de duminică, credincioşii ies in curtea bisericii, se şează în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfintească şi să binecuvânteze bucatele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, dupa orânduiala strămoşilor. În coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac, sare , zahăr , faină, ceapă şi usturoi. Seminţele de mac sunt aruncate în râu pentru a alunga seceta, sarea trebuie păstrată peste an pentru a aduce belşug, zahărul este folosit la vitele bolnave, se spune că are puteri miraculoase, făina pentru ca rodul grâului să fie bogat, iar ceapa şi usturoiul au rol de protecţie împotriva insectelor. Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, şunca, brânza, ouale rosşi, dar şi ouale încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean şi prăjituri. După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti se continuă în familie.

 

Călăraşi: La slujba de Înviere, credincioşii aduc în coşul pascal, pentru binecuvântare, oua roşii, cozonoc şi cocoşi albi. Cocoşii sunt crescuţi anume pentru împlinirea acestei tradiţii. Ei vestesc miezul nopţii: datina din străbuni spune că, atunci când cocoşii cânta, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocoş cântă primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belşug. Dupa slujbă, cocoşii sunt dăruiţi oamenilor săraci.

 

Maramures, zona Lapusului: Dimineaţa în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi ureaza gospodarilor „Sarbatori fericite!”. La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intâi de un baiat, pentru ca în acea gospodarie să nu fie discordie tot restul anului.

 

Banat: La micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti: vin+pâine sfintiţe. În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, duăa acestea se continuă masa cu friptură de miel.

 

Tara Moţilor: În noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este pazită de feciori. Iar dacă nu au pazit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi ca a doua zi sa dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfruptă atât „hoţii”, cât şi „păgubaşii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul.

 

Ţara Barsei, în jurul Braşovului: Se face o petrecere care adună întreaga comunitate – obiceiul Junii Braşovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de căluşari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge catre Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută şi îndragită dintre ele este aruncarea buzduganului.

 

Grupaj realizat de Tina CONDREA

traditie cana traditie