*Plantarea de toamnă, cea mai bună *Coacăzele: elixir al tinereții, medicament natural
Coacăze negre: mici, parfumate, acrișoare și pline de vitamine. Excelente depurative, vitaminizante, imunostimulatoare, coacăzele sunt considerate drept un elixir al tinereții, medicament natural excelent. Marele atu al coacăzelor îl constituie cantitatea mare de vitamina C, antioxidanți și dublul cantității de potasiu din banane. Conțin vitaminele A, B1, B2, B6, PP, microelemente precum calciu, fosfor, fier, brom, zinc, antociani, taninuri, flavonoizi, betacaroten, pectină, acizi organici și uleiuri volatile.
Coacăzele ajută la întărirea sistemului imunitar, ținând gripa, guturaiul și bronșitele la distanță. Ajută la creșterea acuității vizuale și la corectarea anumitor probleme de vedere, la prevenirea proceselor de îmbătrânire, neutralizând radicalii liberi, stimulează formarea țesuturilor.
Coacăzele se folosesc la tratarea artritei, a pietrelor la rinichi, a gutei, problemelor pulmonare, ameliorează oboseala. Sunt excelente pentru combaterea durerilor musculare, asociate cu efortul fizic. Deoarece au conținut redus în zaharuri, coacăzele pot fi consumate de diabetici.
*Rădăcinile butașilor se „mocirlesc“
Plantarea coacăzului negru sau roșu este recomandată să se facă toamna. Extrem de important este pregătirea terenului și stabilirea soiurilor care se potrivesc cel mai bine condițiilor din zona noastră. La plantare se folosesc butașii înrădăcinați de 1-2 ani. Materialul săditor trebuie să fie viguros, cu rădăcini bine dezvoltate, să fie fără boli sau dăunători, cu tulpina dreaptă, fără brunificări, deshidratări sau vătămări mecanice profunde.
Înainte de plantare, rădăcinile se mocirlesc, mai ales dacă solul este mai uscat. Mocirla este un amestec compus din balegă proaspătă de bovine, pământ și apă, de consistența smântânii și are rolul de a asigura un bun contact între rădăcină și sol, ajută la vindecarea rănilor rădăcinilor și asigură o mai bună formare a rădăcinilor noi.
Adâncimea de plantare la coacăzul roșu se stabilește astfel încât coletul să fie la nivelul solului, iar la coacăzul negru coletul să fie cu 5 cm mai jos de nivelul terenului, astfel că din mugurii bazali ai ramurilor să apară lăstari, care, acoperiți apoi cu pământ, se vor înrădăcina, asigurând tufelor un număr mai mare de rădăcini și o vigoare mai mare de creștere în primii ani de la plantare.
Pentru a asigura condiții bune de prindere, solul trebuie să fie bine presat pe rădăcini, pentru a evita rămânerea „pungilor de aer“.
*Fertilizarea și tăierea după plantare
Dacă la pregătirea terenului nu s-au introdus îngrășămintele recomandate ca fertilizare de bază, se vor aplica odată cu plantatul la fiecare groapă. Pentru a evita arderea rădăcinilor, îngrășămintele minerale nu se vor administra direct pe rădăcini și nici îngrășămintele organice dacă nu sunt bine descompuse, deoarece pot deveni nocive, producând arderea sau necrozarea rădăcinilor, ducând până la pierderea materialului săditor.
La plantările de toamnă, cele 2-4 ramuri ale butașului se lasă întregi, însă primăvara devreme vor fi tăiate la 6-10 cm, la 3-4 muguri de la punctul de inserție pe butaș. La plantările timpurii de primăvară, tăierile de scurtare se vor face în momentul plantării. Aceste tăieri sunt foarte importante pentru formarea corectă a tufei de coacăz negru. Dacă se lasă lăstari mai lungi, vei obține ramificări excesive spre vârful tufelor.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU