*Alternativă la flora spontană
Plantele melifere sunt tot mai căutare de apicultorii care doresc producții mari de miere și de calitate superioară. Cele mai cunoscute plante melifere, special cultivate pentru albine, sunt: facelia, mătăciunea moldovenească, roinița, cătușnica, limba mielului, iarba șarpelui și sulfina. Un bun apicultor are în vedere valoarea meliferă a florei naturale, epocile când acestea nu asigură culesul, ca să completeze lipsa de cules prin cultura plantelor melifere speciale, care atrag albinele și le ajută să obțină cantități însemnate de miere și polen.
*Facelia este cea mai bună plantă meliferă. Puțin pretențioasă la climă și sol, facelia poate fi cultivată și în regimurile secetoase, fiind rezistentă la și temperaturi scăzute, în timp ce alte plante în condiții similare își încetează vegetația. Înflorește la 50-60 zile după ce a răsărit, iar florile se mențin timp de 40-50 zile. Nectarul este secretat în tot cursul zilei, cu o ușoară creștere în orele de amiază.
*Mătăciunea moldovenească se cultivă pentru producerea de ulei eteric și în scopuri melifere. Secreția de nectar este mai mare, fiind transparent, incolor, cu un procent mare de zahăr și are o aromă plăcută. Albinele cercetează intens florile culegând mult nectar și puțin polen. Producția de nectar este abundentă datorită secreției intense a unui număr mare de flori.
*Roinița este o plantă perenă erbacee ce formează o tulpină ramificată, în secțiune este pătrată, păroasă, care înflorește în iunie-august. Este o plantă ce manifestă sensibilitate la frig și care se pretează a fi cultivată în regiunile sudice. Preferă solurile mijlocii, potrivit de adânci, luto-nisipoase. Mierea obținută are aromă și gustul fin plăcut. Roinița este o plantă meliferă și inflorescența ei este vizitată de numeroase insecte, datorită mirosului pronunțat atrage albinele, fiind folosită de apicultori atunci când capturează un roi (se freacă pereții stupului) sau când vor să unifice două familii.
*Urechea porcului este o foarte bună plantă meliferă perenă. Mierea obținută are culoarea chihlimbarului, cu gust plăcut de mentă și se solidifică în cristale mici. Pentru că înflorește în al doilea an, este indicat să fie semănată în amestec cu facelia.
*Limba mielului înflorește în lunile iunie-iulie, timp de 30-40 zile, atât prin locurile necultivate, cât și pe cele cultivate. Dacă este cosită după ce s-a terminat înfloritul, planta înflorește din muguri. Secreția de nectar este foarte abundentă, care este transparent, incolor și fără miros. Florile sunt cercetate foarte bine de albine, chiar și în timpul înfloririi teiului. În afară de nectar, albinele adună și polen.
*Iarba șarpelui este foarte răspândită în flora spontană. Primele plante înfloresc în prima decadă a lunii iunie, iar înfloritul se eșalonează pe o perioada de 30 zile. Are o mare valoare meliferă. Mierea obținută este de calitate superioară și are culoarea chihlimbarului. Planta este puțin pretențioasă la condiții climaterice și este rezistentă la secetă. Se poate semăna primăvara și toamna, dar numai în preajma primelor înghețuri.
*Levănțica este foarte rezistentă la secetă. Ca specie meliferă lavanda are o perioadă de înflorire de lungă durată, din iunie până mijlocul lunii septembrie. Florile sunt vizitate în tot cursul zilei de albine, deoarece au un conținut ridicat de nectar. Mierea obținută este foarte aromată, cu un gust deosebit de plăcut, culoarea este galbenă-aurie cu nuanțe verzui.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU