Aveam o ședință de judecăți penale.
Pentru cine nu a mai fost într-o sală de judecată, arăt că, în stânga președintelui este o scară care coboară în beciul – nu domnesc, ci subsolul instanței, unde se țin arestații, aduși pe rând în sală când sunt strigați.
În ziua aceea, din „beci“ se auzea un zumzet aprins. Când s-a strigat cauza, am văzut: erau vreo 4-5 puștoaice, gălăgioase, recalcitrante, chiar agresive. Polițiștii mi-au spus că au făcut scandal în „beci“, inclusiv au smuls un calorifer din perete.
Când s-au înghesuit în boxă, eu am abordat comportamentul meu obișnuit (dobândit după o anumită vechime): normal, degajat, cel puțin aparent, am și glumit puțin. Și, dacă într-o primă instanță „fetele“ s-au zburlit și au boicotat dialogul, în scurt timp am putut purta cu ele o discuție normală și utilă cauzei.
Nu știu cât de surprinse au fost de atitudinea mea, dar cert este că a fost o ședință degajată, cât de degajată poate fi o ședință de judecăți penale, iar în final ne-am despărțit prieteni, câtă prietenie poate fi în asemenea condiții.
Face să vă imaginați finalul: „Fetele“, coborând sub escortă în beciul nedomnesc, îmi adresau salutări și bezele, ca de la scara avionului.
PS: Aviz practicanților justiției penale represive, inamici ai oricărei abordări umane, care cred că toți cei judecați trebuie ținuți în lanțuri și hrăniți cu praștia printre gratii: polițiști, judecători, formatori de opinie, șefi de stat.
Jud. Gh. MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com
