De data asta nu mai poate rata!
* Fostul şef al IPJ Neamţ a avut de dezbătut la drept civil “îmbogăţirea fără justă cauză”, iar la drept procesual civil – decăderea
* Până acum, Şoric a bătut de 3 ori la porţile justiţiei, dar i s-a răspuns “case closed”
După ce s-a întors sfărâmat, pe scut, din trei războaie cu admiterea în avocatură şi în magistratură, Aurelian Vasea Şoric se pare că are, în sfârşit, noroc. Cel puţin din punct de vedere al subiectelor pe care ar trebui să le ştie măcar prin prisma propriilor experienţe cu justiţia. Punctul 1 la drept civil – examen pe care l-a susţinut miercuri – a fost “îmbogăţirea fără justă cauză”, subiect la care fostul şef al Poliţiei Neamţ avea de tratat condiţiile materiale de intentare a acţiunii, lipsa justei cauze, buna credinţă a îmbogăţitului, limitele restituirii şi alte “detalii” pe care ar trebui să le ştie foarte bine din procesul său cu ANI, instituţia care a vrut să-i ia o parte din avere, pe motiv că nu o poate justifica. Aurelian Şoric a susţinut tot timpul că a fost o greşeală de calcul la mijloc şi a reuşit să iasă învingător din “confruntarea” cu ANI, la Curtea de Apel Braşov.
Revenind la examen, la punctul 2, candidaţii au avut de tratat “superficia”, adică dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă. Dacă ţinem cont de clădirea de birouri răsărită pe terenul lui Şoric de la Iaşi, clădire pe care el a susţinut că a ridicat-o “un prieten”, fostul poliţist ar trebui să zbârnâie la cunoştinţele privind actele juridice care se încheie între proprietarul terenului şi proprietarul construcţiei.
În fine, la punctul 3, şi cel mai bine notat, “speţa” este vorba despre un accident în care un anumit D. îşi pierde viaţa. Cum nu se menţionează dacă accidentul e rutier sau de altă natură, ne putem gândi şi la un glonte tras cu precizie direct în pieptul dezvelit al lui Gheorghiţă Mararu. Fiind subiect de drept civil, nici nu contează în ce împrejurări s-a produs “accidentul”, ci doar răspunderea făptuitorului prin prisma “despăgubirilor pentru cei care se aflau în întreţinerea defunctului şi daunele morale pentru durerea încercată prin moartea victimei”. Ca un bun vecin ce s-a dovedit a fi (“de ce era Mararu interlop?”) nu se poate ca Aurelian Şoric să nu fi urmărit procesul şi să nu fi evaluat decizia instanţei. Mai ales că poate îl roade gândul, în nopţile de insomnie, că nimeni nu a “interceptat” acel glonţ, deşi iată că aceiaşi poliţişti au reuşit, câţiva ani mai târziu, să “intercepteze” un kil de trotil care îl avea drept “destinatar” pe Bogdan Marau.
Şi subiectele de la drept procesul civil sunt pe măsura fostului ofiţer. Foaia de examen începe cu “decăderea”, condiţiile şi efectele, (foarte potrivit) şi continuă cu cererea de apel.
* Tentative “în formă continuată”
Printre “succesurile” lui Aurelian Şoric de când a fost debarcat din Poliţia Naţională, se numără două rateuri la Baroul Iaşi. Prima tentativă a fost în 2011 şi s-a soldat cu o medie de toată jena – 4,34. În 2012, la celălalt examen, nota a mai săltat un pic, dar n-a trecut de 5,65, insuficient pentru accederea în rândul avocaţilor. Aurelian Şoric nu s-a descurajat şi a mai bătut o dată la porţile justiţiei, la un examen de admitere în magistratură, la care a obţinut 35 de puncte, echivalentul notei 3,50, aşa că şi de data asta i s-a răspuns “case closed” după prima probă.
Cristina MIRCEA
