A fost tradusă în limba română cartea de bucate a Părintelui Epifanie de la Schitul Mylopotamos al Marii Lavre, „Arta culinară a Sfântului Munte“ (Ed. Synchrones Orizontes, Tesalonic 2016, 250 pagini color). Cartea cuprinde rețete de mâncăruri de legume, mâncăruri de pește și mâncăruri de fructe de mare, fiind utilă mai ales în perioadele de post. Cunoscut drept cel mai bun bucătar din Sfântul Munte, Părintele Epifanie este solicitat la cele mai mari praznice aghiorite pentru a rândui bucătăria, a găti și a pregăti trapeza.
Părintele Epifanie Mylopotamitul a viețuit ani buni la Mănăstirea Sf. Pavel, iar din 1990 s-a mutat la Chilia Sf. Eustatie (Mylopotamos), metoc al Mănăstirii Marea Lavră, dedicându-se slujirii de bucătar. Chilia Sf. Eustatie de la Mylopotamos este cunoscută în întreaga lume ortodoxă pentru producerea vinului liturgic Nama. În prezent, la Mylopotamos se produc cinci soiuri de vin. Tradiția spune că aceasta este podgoria Sfântului Athanasie Athonitul, care a plantat vița de vie pentru a asigura vinul necesar Marii Lavre, ctitoria sa.
O masă nu numai a simțurilor, ci și a duhului…
„În bucătăria sa, mare sau mică, monahul aghiorit gătește pe vatră sau la cuptor, întotdeauna la foc de lemne. El nu disprețuiește niciunul dintre ingredientele pe care le folosește, fie ele legume, zarzavaturi, leguminoase, ierburi sau fructe de mare, indiferent de soi, formă sau mărime. Știința modernă nu a reușit să-i submineze încrederea în vin, ulei de măsline sau în gusturile și miresmele care amintesc de Athosul precreștin al lui Poseidon și al zeiței vânătorii, Artemis.
Pentru un bucătar athonit, marile sărbători, prăznuite cu fast în mânăstiri precum Marea Lavră sau Ivíron, constituie zile dificile, mai ales dacă se întâmplă să primească o invitație onorifică purtând semnătura egumenului, spre a-și asuma «dificila și laborioasa slujire de șef bucătar».
Atunci, conducând pregătirile ca un șef de orchestră, având o mulțime de ajutoare, el trebuie să gătească o cantitate neînchipuit de mare de mâncăruri – toate la fel de savuroase – pentru un număr foarte mare de pelerini. Faptul în sine, dacă nu s-ar repeta la ocazii similare, ar putea fi considerat o minune.
Dimpotrivă, o mică minune, ce hrănește nemăsurat sufletul, se întâmplă adesea și într-un mod neînchipuit de simplu. E de ajuns o seară liniștită într-un chioșc modest aflat pe coasta muntelui, sau, chiar mai bine, pe malul mării. Vizitatorii sunt puțini și obosiți, cina e săracă, iar limpezimea discuțiilor șoptite deschid gustul pentru sinceritate și îngăduință. Monahul, cu gesturi simple și vorbe puține, își ajută convivii să găsească singuri rezolvarea unor vechi enigme și îndoieli.
Ei înțeleg atunci, aproape în duh, de ce nu simt numai mirosul de busuioc ud, ci și secretele nopții, inspirând în același timp și esența pe care o au anumite cuvinte, precum cimbrișor, mentă sau oregano.
Și întotdeauna, cu ajutorul aproape imperceptibil al călugărului, dacă doresc sincer, ei pot afla trei secrete ascunse, cercetând trei variante ușor diferite ale unor vechi învățături patristice.
– De ce cariul le amintește tuturor muritorilor soarta lor comună? – De ce amăreala aloei – fie sub formă de băutură, fie de medicament – ne face să ne gândim la posibilitatea unei dureri veșnice? – De ce și în ce fel, menta, modesta noastră izmă, poate întări nădejdea în participarea la moștenirea cerească ?
La un moment dat, pelerinii obosiți își vor aminti și inscripția caligrafiată pe pragul de deasupra intrării în bucătărie:
«Masa aceasta, nu numai a simțurilor,
Dar și a duhului să fie.
După mâncare se rostesc psalmi,
Iar după băutură, imnuri»“ (sfantulmunteathos.wordpress.com).
Cartea costă 125 de lei și poate fi comandată la adresa arta.culinara@yahoo.com
Irina NASTASIU