* Un plin de benzină cât o îngheţată – 25 de lei!
Câţi dintre noi ar răspunde făra nici o ezitare afirmativ dacă i s-ar propune vreodată să iţi laşi familia, la mii de kilometrii şi să pleci intr-o ţară cu o cultură diferită, cu o climă greu de suportat? E o întrebare la care un romaşcan, pe care îl vom numi Sorin, întrucât a dorit să îşi păstreze anonimatul, după o scurtă ezitare, a dat curs unei firme de recrutări care în urmă cu câţiva ani căutau specialişti pentru o fabrică de ţevi tocmai in Arabia Saudită.
Astfel, de aproape trei ani, Sorin munceşte in oraşul Jubail, alături de alţi români, pe coasta de vest a Arabiei, la peste 50 de grade Celsius pe timp de vară.
« Condiţţiile de muncă sunt bune, eu am norocul să lucrez in săli dotate cu aer condiţionat şi face poate mai uşoară trecerea timpului. Suntem respectaţi ca şi specialişti, nu există divergenţe din nici un fel, chiar dacă aparţinem unor culturi diferite » ne spune calm Sorin. S-a obişnuit cu apariţiţile misterioase ale femeilor musulmane, pe care le vezi mergând singure sau însoţite la cumpărături sau ducându-şi copiii la şcoală, « ele circulă acoperite mai mult sau mai puţin sau în unele cazuri fără să li se vadă chipul, după bunul plac al soţilor », a explicat romaşcanul. Aşadar mitul potrivit căruia femeile merg numai însoţite sau complet acoperite, nu mai e de actualitate. Viaţa acolo e aparent simplă, şi în afara dorului de familie, nu poţi să te plângi, locuiesc într-un cartier rezidenţial, împreună cu alţi români, unde există şi piscină şi apartamente spaţioase, iar în jur ai tot ce îţi trebuie. Majoritatea românilor au de ales între a merge la serviciu cu un mijloc de transport al cărui cost este decontat de firmă, fie cu maşina proprie. Cei mai mulţi au ales după un timp, după ce au început să cunoască zona propriul autoturism, întrucât e mult mai convenabil, mai elegant şi nu mai vorbim de costurile combustibului: « pentru un plin de benzină, care te ajunge cam o lună de zile plăteşti, exact cât dai pentru a te răcori cu o îngheţátă , adică fix 25 de lei », spune râzând şI uimit de mirarea pe care mi-o citeşte pe chip, domnul Sorin. În rest, preţurile la alimente sunt un pic mai mari decât la noi, sunt şi acolo multe fast food-uri, mâncare proastă calitativ, cu aditivi alimentari, preţul fructelor este dublu aproape faţă de al nostru, nu consumă decât carne de pasăre, miel şi vită, însă vita e mult mai scumpă, iar de băut, fără alcool. « Arabii au reglementat prin lege acest amănunt, interzic prin lege consumul de alcool, al drogurilor, putând să te coste propria viaţă, iar furtul aproape că nu există, întrucât celui prins i se taie o mână, exact ca in vechiul testament şi nu e joacă, acolo pedepsele se aplică, dovadă e faptul că populaţia aproape că nu ştie să îşi păzească bunurile. Nu ai să vezi maşini închise, iar bicicletele copiilor, precum şi alte jucării sunt lăsate afară, uneori uitate, alteori lăsate voit şi le găsesc în acelaşi loc », adaugă romaşcanul care lucreaza in fabrica de ţevi Jesco, din Arabia Saudită. E o făbricuţă mică, cu mult mai mică decât dimensiunile uzinei din Roman, care reuşeşte să exporte diferite modele de ţevi către americani.
Din totalul muncitorilor peste jumătate este compusă din români, chiar şi în posturile cheie există români, explicaţia e simplă: „românii care au lucrat la fabrica de ţevi din Roman ştiau meserie, ştiau startul, ştiau detalii tehnice, ştiau practic totul despre cum funcţionează o astfel de fabrică si de acea au fost selectaţi, fiind plătiţi pe măsură”, explică calm, fără nici urmă de accent de limbă engleză, domnul Sorin. O parte dintre românii plecaţi de peste 3 ani la lucru în Jubail şi-au adus şi familiile cu ei, au dreptul ăsta, ba, mai mult, ei având şi asigurate şi două transporturi cu avionul în ţară, care de fapt presupune schimbul a trei avioane cu escale în trei aeroporturi, pentru că, la fel ca în România fiecare muncitor are dreptul la 22 de zile lucrătoare de concediu într-un an. Una peste alta, condiţiile de muncă nu sunt departe de cele din Romania, drepturile le sunt recunoscute, se pot folosi de un card de sănătate, care le oferă dreptul să facă analize chiar şi lunar şi chiar să se opereze de diverse afecţiuni, fără să fie nevoie de alte costuri, însă salariile de acolo sunt cu mult peste media de aici. Se merită?, e o întrebare pe care mulţi am fi tentaţi să ne-o punem. Răspunsul cred că ar fi undeva la mijloc, pentru experienţă , pentru satisfacţie materială, pentru că eşti respectat, chiar dacă eşti străin, pentru că îţi poţi permite o vacanţă după un an de muncă chiar şi la all inclusive, ai putea să spui simplu, « da ». E adevărat că îţi lipseşte familia, că duci dorul copiilor, a rudelor, dor ce nu poate fi înlocuit cu nimic, însă eşti « construit » să plăteşti un sacrificiu mai devreme sau mai târziu, însă contează cât demult îl faci şi mai ales pentru ce hotărăşti să te sacrifici.
Dan VASILIU