Nemţenii trebuie să ştie că, de astăzi, angajatorii nu mai au dreptul să suspende, în mod unilateral, un contract individual de muncă, în anumite situaţii permise până acum. În urma publicării în Monitorul Oficial a unei decizii a Curţii Constituţionale (CCR), a fost declarat neconstituţional art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul muncii.
Potrivit documentului, angajatorul nu mai are dreptul de a suspenda contractul individual de muncă al unui salariat atunci când formulează o plângere penală împotriva acestuia, după ce Curtea a stabilit că această măsură este una excesivă şi, implicit, neconstituţională.
„Curtea constată că (…) suspendarea contractului individual de muncă ca efect al formulării unei plângeri penale de către angajator împotriva salariatului nu întruneşte condiţia caracterului proporţional, măsura fiind excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins, astfel că dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 53/2003 sunt neconstituţionale”, scrie în decizie.
Codul muncii prevede ca suspendarea unui contract individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau în mod unilateral. Atunci când iniţiativa suspendării aparţine angajatorului, una dintre situaţiile reglementate de actul normativ amintit era formularea unei plângeri penale împotriva salariatului. Deoarece dispoziţia a fost declarată neconstituţională, aceasta nu mai poate fi aplicată începând de astăzi, 1 august 2015. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate au afirmat că măsura încalcă prevederile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie, dreptul la muncă, nivelul de trai, restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi şi egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
În timpul perioadei de suspendare, salariatului îi revin toate drepturile şi obligaţiile din contractul individual de muncă, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil şi legile speciale. Excepţie fac doar drepturile de natură salarială.
În prezent, angajatorul este îndreptăţit să suspende contractul individual de muncă al unui salariat în mai multe situaţii, excepţie făcând, de astăzi, cea care a fost găsită drept neconstituţională. Concret, suspendarea contractului de muncă, din iniţiativa angajatorului, poate interveni în următoarele situaţii: pe durata cercetării disciplinare prealabile, dacă salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, în cazul în care împotriva salariatului s-a luat, în condiţiile Codului de procedură penală, măsura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au fost stabilite obligaţii care împiedică executarea contractului de muncă, precum şi în cazul în care salariatul este arestat la domiciliu, iar conţinutul măsurii împiedică executarea contractului de muncă, pe durata detaşării, ori pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor. În primele două situaţii, salariatul îşi reia activitatea dacă este găsit nevinovat şi, totodată, i se plăteşte o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe durata suspendării. Aceeaşi regulă se aplica până ieri în cazul în care angajatorul formula o plângere penală împotriva salariatului.
Geanina NICORESCU
