Imediat după 1990, şi agricultorii nemţeni au semănat foarte mult grâu. O reacţie firească. După ce mâncaseră la raţie, pe bază de cartelă, a venit “liberalizarea” consumului de pâine. Că acum avea omul grâul lui. Apoi, grâul era şi cea mai la îndemână cultură pentru ţăran. Îi arăta tractoristului unde are pământul pe care să pună grâul, iar sămânţa o cobora direct din pod. După asta îşi lua de-o grijă. Mai venea în vară, pe vremea secerişului, ca să-şi umple sacii cu grâu, la marginea lanului. Nu tu prăşit ori recoltat, ambele lucrări fiind manuale, făcute cu multă trudă şi sudoare.
În această toamnă, la noi în judeţ, semănatul grâului s-a oprit la cifra de 21.095 ha. S-a mizat pe o suprafaţă de peste 25.000 ha. Dacă se va atinge această cifră, rămâne de văzut în primăvară. În ce condiţii au decurs însămânţările de toamnă, am aflat de la dr.ing. Elena Trotuş, director la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Secuieni, unitate profilată şi pe producerea de sămânţă pentru cereale păioase: “Am reuşit să valorificăm bine întreaga cantitate de sămânţă produsă, am avut pregătită cantitatea de 1350 tone, din categorii biologice superioare. Oamenii au realizat ce mult înseamnă sămânţa folosită pentru viitoarea recoltă. Ne-au ajutat precipitaţiile, am pregătit patul germinativ în condiţii mai bune. În momentul de faţă, toate culturile semnate în această toamnă sunt răsărite, cel puţin în zona Romanului. Culturile de orz şi orzoaică au început să înfrăţească. Este un semn bun pentru viitoarea recoltă de cereale păioase.”
Acum, pe ogor prea multe nu mai sunt de făcut, în afara arăturilor de toamnă, care sunt realizate pe aproape 20.000 ha. Cam o cincime din suprafaţa destinată culturilor agricole care vor fi semănate primăvara viitoare.