La nivel popular:
Discut adesea cu fiica mea despre necesitatea ca toți cetățenii, de la vârste cât mai mici, să fie informați în probleme de lege, justiție, organizare judiciară.
Sunt copil european și am drepturi! aș parafraza eu o zicere cunoscută. Orice român ar trebui să știe de mic, nu mai spun la vârstele maturității, care este diferența dintre judecătorie și tribunal, dintre lege și ordonanță, dintre instanță și parchet, și câte altele.
În viața de zi cu zi întâlnim crase dovezi de neînțelegere a unor noțiuni elementare chiar la jurnaliștii care scriu/vorbesc despre justiție, unii, chipurile, „specializați“. Exemple:
– unul a zis așa: Curtea de Apel X de pe lângă Judecătoria Y; enormitate;
– altul a zis că un inculpat, făcând recurs după condamnare, a primit o pedeapsă mai mare; greșit, nu ți se poate înrăutăți situația în propria cale de atac.
Soluții, idei:
– învățământ juridic elementar din primii ani de școală;
– prezență concertată a juriștilor și magistraților în școli.
La nivel profesionist:
Admiterea la INM și absolvirea acestui institut se produc prin procedee bazate pe memorare, gen gramatica lui Trăsnea. Tinerii viitori magistrați sunt instrumentați/îndoctrinați să vorbească numai în formule strict academice, astfel că, într-o ședință de judecată, fiind eu în public, am asistat la următorul dialog între tânăra președintă de complet și o „parte“, o femeie de la țară:
Președinta: Doamna reclamantă, pârâtul a formulat excepția tardivității depunerii cererii de către Dumneavoastră. Cum răspundeți?
Femeia de la țară: Ha?
Președinta: V-am spus, trebuie să răspundeți la această excepție.
Femeia de la țară: Poftim?
Președinta, disperată, găsește rezolvarea: Lăsați soluția la aprecierea instanței?
Femeia de la țară, răsuflând ușurată: Da, Doamnă.
Am fost, ca judecător, și rămân până la final, convins de două lucruri:
– judecătorul este pus pe scaunul dreptății, nu ca să aplice reguli și excepții, ci pentru a rezolva probleme umane;
– știința dreptului trebuie studiată și practicată în mediul juridic, în cărțile și revistele de specialitate; în sala de judecată, trebuie să știi să-i vorbești omului și pe limba lui, și chiar să-i „traduci“acele ciudate reguli și excepții.
Jud. Gh. MOROȘANU
