Doctor Miron Itzhak, psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Hipocondria sau în termen popular ipohondria este teama permanentă de a suferi de o boală gravă sau, altfel spus, este preocuparea obsesivă a unui individ pentru sănătatea sa.
Cuvântul hipocondria vine din grecescul hypokondria (de la hypo, care înseamnă „sub“ și khondros, care înseamnă „cartilaj“) – deoarece anticii credeau că această stare mentală se datora unei perturbări în regiunea hipocondrului.
Ipohondria este o afecțiune care apare, în egală măsură, atât la femei, cât și la bărbați. Se poate declanșa la orice vârstă, chiar și la copii, deși de cele mai multe ori apare la maturitate. Vârsta la care se manifestă mai mult cazurile de ipohondrie este începutul de maturitate (cauzată de teama de eșec și asumarea anumitor responsabilități) și vârsta de ieșire la pensie.
Cauzele hipocondriei sunt:
– hipocondria poate fi transmisă genetic de la părinții care au suferit de ipohondrie;
– maladii severe avute în special în copilărie;
– hipocondria poate fi generată de atitudinea prea protectoare a părinților față de copilul lor;
– experiența anterioară cu maladia unei persoane apropiate;
– moartea cuiva drag;
– teama de moarte;
– prezența și a altor tulburări mentale: tulburări anxioase sau depresive.
Ca manifestare a acestei tulburări, persoanele în cauză tind să interpreteze greșit senzațiile normale, funcțiile organismului uman și simptomele ușoare ca pe o boală cu o evoluție fatală.
Astfel, au o preocupare intensă pentru diverse funcții ale organismului (ex: bătăile inimii, transpirația) sau pentru anomalii somatice minore (ex: o mică durere sau o tuse ocazională).
Ipohondria poate duce și la apariția altor complicații legate de efectuarea unor tratamente medicale inutile, socializarea dificilă, apariția anxietății, abuzul de anumite substanțe, existența furiei și a frustrărilor și apariția problemelor financiare ca rezultat al numeroaselor investigații medicale efectuate.
Mulți oameni care suferă de această tulburare, umblă ani de zile de la un medic la altul, cheltuiesc mulți bani pe diverse analize și tot nu sunt satisfăcuți. De obicei, sunt cazuri în care, rezolvându-se o problemă la un anumit organ, bănuit de ei a fi bolnav, apare o altă problemă la un alt organ fizic.
Iată un caz mărturisit chiar de o pacientă care suferă de ipohondrie:
„Am 22 de ani. De ceva timp, mai exact de foarte mulți ani, am început să fac vizite regulate la doctor, pe ascuns, fără să cunoască nici un membru al familiei, nici unul dintre prieteni. Am făcut tot felul de analize și teste posibile, dar încă nu pe toate și acest lucru mă îngrijorează.
Mă tem mereu că o să dezvolt o tumoare într-o parte a corpului, în special craniană sau zona pelviană. Mă îngrozesc că aș putea avea paraziți intestinali. Anual îmi fac analize generale, iar câteodată, în funcție de cel mai mic simptom, solicit consultație de specialitate. Îmi petrec timpul căutând simptome și tratamente. De teama căpătării unor boli grave, am început în ultimele luni, să mă sperii de bacterii.
Deși întotdeauna am fost o persoană ordonată și mi-a plăcut să fac curățenie, de curând clorul a devenit prietenul meu cel mai bun. Mă tem să folosesc orice toaletă, de teamă că m-aș putea infecta. Ba chiar refuz atingerile cu anumite persoane.
Problema este că, dacă până acum mă mulțumeam doar să văd că rezultatele analizelor sunt „ok“ (chiar dacă nu am încredere 100% în acuratețea lor), acum am insomnii grave. Plâng aproape în fiecare seară de teamă că sigur am o boală incurabilă. Calitatea vieții mele începe să scadă dramatic și frecvența gândurilor maladive crește obsesiv“.
Persoanele cu această tulburare – ipohondrii – nu acceptă decât să li se spună că sunt bolnavi. De aici rezultă deteriorarea relațiilor doctor-pacient, cu frustrare și supărare de ambele părți.
De asemenea, hipocondriacii fac parte din categoria persoanelor dificile, pentru că, prin acuzele lor permanente și veșnica stare de rău, nu sunt o prezență plăcută pentru prieteni, colegi sau chiar familie, care, în timp, vor încerca să-i evite.
Ipohondricul suferă foarte mult, deoarece nimic nu îl interesează în afară de problema lui închipuită; de aici reiese că ipohondricul intră într-un cerc vicios, având o gândire obsesiv-negativă și nu poate ieși din această stare.
Ipohondria are legături mari cu tulburarea narcisistă, deoarece ipohondricul se vrea mereu în centrul atenției și are multe lucruri de câștigat din faptul că el este bolnav. Hipocondria este motivată de obicei inconștient de așa-zisele avantaje ale celui bolnav și anume: atragerea atenției membrilor familiei, prietenilor și medicilor sau eliberarea de responsabilități.
Ipohondricii se simt iubiți prin faptul că alții manifestă milă față de ei. Astfel, am putea spune că există o asemănare între hipocondrie și prefăcătorie. Totuși, există o diferență clară: în prefăcătorie – persoana se preface bolnavă pentru anumite câștiguri; medicamente, beneficii financiare, în mod conștient, pe când hipocondria este o formă diferită de prefăcătorie, deoarece pacientul nu se preface, ci doar crede că boala este reală. Aceste persoane – hipocondriacii – se simt într-adevăr bolnave.
Hipocondria a fost și subiectul operelor unor autori cum ar fi:
– Moliere – în „Bolnavul închipuit“,
– Ion Luca Caragiale – în „Conu Leonida față cu reacțiunea“.
De asemenea, John Naish a scris cartea „Ghidul ipohondrului“ unde, printre altele, enumeră ipohondri celebri rămași în istorie, cum ar fi: Stravinsky, Enrico Caruso, James Boswell și poetul Alfred Lord Tennzson.
Ipohondrii nu sunt dispuși să accepte să consulte un psiholog. Deci este nevoie de sprijinul persoanelor apropiate, pentru a-i încuraja, să accepte această modalitate de tratament, care, de fapt, este singura eficientă în astfel de cazuri. Astfel, remediul cel mai bun este psihoterapia, pacientul reușind prin acest tratament să iasă din această tulburare, prin confruntarea cu problemele reale ale vieții sale, înlăturând – cu ajutorul doctorului psiholog – problemele închipuite.
Ce păcat că unii oameni își complică viața fără rost, suferă fără rost, cheltuie fără rost. Viața are și așa problemele ei, de ce să îi aducem și altele închipuite.
Cu respect,
Doctor Miron Itzhak – psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu nr.3, bl.D-4, sc. B, ap.37
Telefon:0233/236146; 0724/225214; 0747/627971