* Finanțarea nerambursabilă ar fi fost de două milioane de euro
* În noua fabrică ar fi urmat să lucreze 100 de nemțeni
O finanțare nerambursabilă de două milioane de euro a fost aprobată și apoi a fost pierdută de către o firmă din Neamț. 100 de șomeri și-ar fi găsit de muncă la o fabrică modernă, românească, firmă de producție care urma să fabrice ulei din floarea soarelui furnizată de agricultori nemțeni.
După amânări repetate oferite de intermediar, finanțarea a fost anulată. Și astfel, dincolo de efectele pozitive ce ar fi putut fi generate, se mai consemnează pierderea de două milioane de euro cât reprezenta finanțarea nerambursabilă oferită de UE, bani care, de asemenea ar fi ajuns în economia județului (constructori, furnizori de utilaje și accesorii etc).
- Băncile se răzgândesc
Dezvăluirea fenomenului „speranță și deziluzie cu finanţări europene” a fost făcută de inginerul Ciprian Enache, fiul acționarului firmei din Neamț: „Per total, investiția era de patru milioane de euro la care se mai adăugau terenul și hala pe care firma le are deja la Săvinești. Două milioane erau fonduri nerambursabile, celelalte două – contribuția proprie. Evident că înainte de a demara procedurile de aplicare la finanțarea proiectului am purtat discuții cu diverse bănci pentru suportarea finanțării proprii dintr-un împrumut. Garanția urma să fie nu doar partea de investiție din împrumut ci tot ce se făcea acolo, adică investiția de peste 4,5 milioane de euro pentru două milioane împrumutate. Răspunsurile primite au fost pozitive: <Cum să nu? Obțineți finanțarea și primiți împrumutul. Dar să veniți tot la noi!> Şi ne-am apucat de întocmit proiectul.”
S-au pus investitorii nemțeni pe treabă: drumuri la București, întocmirea proiectului cu o firmă specializată, avize și aprobări. Adică vreo câteva luni bune de alergătură pe la toate ușile, experiențe traumatizante cu sfânta birocrație românească și vreo 50.000 – 60.000 de euro cheltuiți pe toată trebușoara asta. Dar a meritat: proiectul a fost beton și a fost semnat precontractul prin care se aproba finanțarea și două milioane de euro . Deci firma din Neamț primea finanțarea după ce făcea dovada că într-un cont special are pentru proiect diferența de două milioane de euro.
De aici, visul frumos s-a transformat în coșmar. Au bătut oamenii la aceleași uşi de bănci care le promiteau marea cu sarea. Șoc însă, venise criza și băncile nu mai erau atât de prietenoase. Una a zis ba, alta a început s-o dea cotită, vreo alte câteva l-au trimis pe investitor la București, la „centru” că deh, e suma mare.
La București, superbancherii au început să strâmbe din nas. Fabrică de ulei? La Neamț? Dar va fi rentabilă? Se vinde uleiul pe criza asta? De parcă în criză nu s-ar vinde amărâtul de ulei alimentar, ci cristalele Swarovski cu tona…
- Te împrumut dar… cu banii tăi!
Una din bănci a făcut firmei nemțene propunerea secolului: vă dăm împrumutul de două milioane dacă faceți o altă depunere la noi, tot de două milioane de euro, iar suma respectivă să rămână blocată până plătiți ultima rată. În traducere liberă, dați-ne voi banii pe care vreți să vi-i împrumutăm, iar noi vă dăm o dobândă mică și vă luăm una dublă.
Finalul a fost unul total nefericit: după câteva amânări primite de la finanțator, contractul a fost reziliat. S-au dus pe apa sâmbetei banii care ar fi urmat să ajungă la constructori și la furnizorii de utilaje, dar și afacerea care urma să funcționeze la cheie, adică locuri de muncă pentru nemțeni, profit pentru investitorii nemțeni, taxe și impozite plătite la stat și la bugetele din Neamț, dezvoltarea pe orizontală (adică desfacere sigură pentru producătorii din Neamț de floarea soarelui dar și serviciile conexe gen transport, mentenanță, consumabile etc).
Firma care a vrut să dezvolte acest proiect generos pentru zonă a rămas cu un vis transformat în coșmar, iar patronii cu părerea de rău că puteau aduce banul UE în Neamț și dezvolta aici producție. Și cu o gaură financiară – cei 60.000 de euro investiți în dezvoltarea proiectului.
- Ulei pentru români, profit pentru străini
Discuții și speculații pot fi multe. Inclusiv despre faptul că majoritatea băncilor românești sunt cu capital străin. Dar, coincidență, tot de capitalul străin se leagă și importurile de ulei (între 45 și 60 % – spun specialiștii), din Europa sau din spațiul ex-sovietic.
Capitalul străin este legat și de fabricile de producție din România, jumătate dintre ele fiind cumpărate sau construite de oameni de afaceri străini. Altfel spus, mare parte a profitului realizat din vânzarea de ulei nu rămâne în țară și zboară fie spre paradisuri fiscale, fie spre țările patronilor străini, țări în care se plătesc taxe care ajung în Sănătate sau Învățământ, de exemplu.
Faptele de mai sus or fi doar coincidențe. Dar lasă un gust… de rânced.
Normal
0
false
false
false
EN-US
X-NONE
X-NONE
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Calibri”,”sans-serif”;}
Daniel Vinca
Finanțare europeană ratată… cu sprijinul băncilor
Cum se blochează construcția unei fabrici de ulei
* Finanțarea nerambursabilă ar fi fost de două milioane de euro
* În noua fabrică ar fi urmat să lucreze 100 de nemțeni
O finanțare nerambursabilă de două milioane de euro a fost aprobată și apoi a fost pierdută de către o firmă din Neamț. 100 de șomeri și-ar fi găsit de muncă la o fabrică modernă, românească, firmă de producție care urma să fabrice ulei din floarea soarelui furnizată de agricultori nemțeni.
După amânări repetate oferite de intermediar, finanțarea a fost anulată. Și astfel, dincolo de efectele pozitive ce ar fi putut fi generate, se mai consemnează pierderea de două milioane de euro cât reprezenta finanțarea nerambursabilă oferită de UE, bani care, de asemenea ar fi ajuns în economia județului (constructori, furnizori de utilaje și accesorii etc).
· Băncile se răzgândesc
Dezvăluirea fenomenului „speranță și deziluzie cu finanţări europene” a fost făcută de inginerul Ciprian Enache, fiul acționarului firmei din Neamț: „Per total, investiția era de patru milioane de euro la care se mai adăugau terenul și hala pe care firma le are deja la Săvinești. Două milioane erau fonduri nerambursabile, celelalte două – contribuția proprie. Evident că înainte de a demara procedurile de aplicare la finanțarea proiectului am purtat discuții cu diverse bănci pentru suportarea finanțării proprii dintr-un împrumut. Garanția urma să fie nu doar partea de investiție din împrumut ci tot ce se făcea acolo, adică investiția de peste 4,5 milioane de euro pentru două milioane împrumutate. Răspunsurile primite au fost pozitive: <Cum să nu? Obțineți finanțarea și primiți împrumutul. Dar să veniți tot la noi!> Şi ne-am apucat de întocmit proiectul.”
S-au pus investitorii nemțeni pe treabă: drumuri la București, întocmirea proiectului cu o firmă specializată, avize și aprobări. Adică vreo câteva luni bune de alergătură pe la toate ușile, experiențe traumatizante cu sfânta birocrație românească și vreo 50.000 – 60.000 de euro cheltuiți pe toată trebușoara asta. Dar a meritat: proiectul a fost beton și a fost semnat precontractul prin care se aproba finanțarea și două milioane de euro . Deci firma din Neamț primea finanțarea după ce făcea dovada că într-un cont special are pentru proiect diferența de două milioane de euro.
De aici, visul frumos s-a transformat în coșmar. Au bătut oamenii la aceleași uşi de bănci care le promiteau marea cu sarea. Șoc însă, venise criza și băncile nu mai erau atât de prietenoase. Una a zis ba, alta a început s-o dea cotită, vreo alte câteva l-au trimis pe investitor la București, la „centru” că deh, e suma mare.
La București, superbancherii au început să strâmbe din nas. Fabrică de ulei? La Neamț? Dar va fi rentabilă? Se vinde uleiul pe criza asta? De parcă în criză nu s-ar vinde amărâtul de ulei alimentar, ci cristalele Swarovski cu tona…
· Te împrumut dar… cu banii tăi!
Una din bănci a făcut firmei nemțene propunerea secolului: vă dăm împrumutul de două milioane dacă faceți o altă depunere la noi, tot de două milioane de euro, iar suma respectivă să rămână blocată până plătiți ultima rată. În traducere liberă, dați-ne voi banii pe care vreți să vi-i împrumutăm, iar noi vă dăm o dobândă mică și vă luăm una dublă.
Finalul a fost unul total nefericit: după câteva amânări primite de la finanțator, contractul a fost reziliat. S-au dus pe apa sâmbetei banii care ar fi urmat să ajungă la constructori și la furnizorii de utilaje, dar și afacerea care urma să funcționeze la cheie, adică locuri de muncă pentru nemțeni, profit pentru investitorii nemțeni, taxe și impozite plătite la stat și la bugetele din Neamț, dezvoltarea pe orizontală (adică desfacere sigură pentru producătorii din Neamț de floarea soarelui dar și serviciile conexe gen transport, mentenanță, consumabile etc).
Firma care a vrut să dezvolte acest proiect generos pentru zonă a rămas cu un vis transformat în coșmar, iar patronii cu părerea de rău că puteau aduce banul UE în Neamț și dezvolta aici producție. Și cu o gaură financiară – cei 60.000 de euro investiți în dezvoltarea proiectului.
· Ulei pentru români, profit pentru străini
Discuții și speculații pot fi multe. Inclusiv despre faptul că majoritatea băncilor românești sunt cu capital străin. Dar, coincidență, tot de capitalul străin se leagă și importurile de ulei (între 45 și 60 % – spun specialiștii), din Europa sau din spațiul ex-sovietic.
Capitalul străin este legat și de fabricile de producție din România, jumătate dintre ele fiind cumpărate sau construite de oameni de afaceri străini. Altfel spus, mare parte a profitului realizat din vânzarea de ulei nu rămâne în țară și zboară fie spre paradisuri fiscale, fie spre țările patronilor străini, țări în care se plătesc taxe care ajung în Sănătate sau Învățământ, de exemplu.
Faptele de mai sus or fi doar coincidențe. Dar lasă un gust… de rânced.
Normal
0
false
false
false
EN-US
X-NONE
X-NONE
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Calibri”,”sans-serif”;}