(Aici merge o paranteză despre profesorul Dincu: în cadrul unei ședințe de partid, era înscris la cuvânt din oficiu, sau prin cine știe ce regulă, cu care el nu-și prea bătea capul, de vreme ce a adormit în bancă. Deci, când i-a venit rândul la cuvânt, trezit cu un cot în coastă de vecinul de scaun, s-a ridicat cam tulbure și a zis: Tovarăși, eu în problema asta am două opinii: Prima, și cu asta închei.)
Partidul, membrii de partid.
Trebuie să bag aici o scurtă istorie a relației mele cu Partidul Comunist Român. Pe când lucram la Săvinești, după câteva scrieri în ziarele locale, cineva a pus problema să fiu trimis la Academia Ștefan Gheorghiu – facultatea de ziaristică. Am mers la Comitetul județean de partid, iar acolo mi s-a dat un formular în care, după nume și prenume, trebuia să scriu de când sunt membru. Eu am dat din umeri – nu eram. La care activistul respectiv mi-a spus, cu regret sincer: Îmi pare rău, dar partidul trimite la studii oamenii săi.
M-am dus la uzină și am făcut cerere. Mi-a fost respinsă pentru că eram muncitor necalificat. Partidul Comunist Român nu primea orice fel de oameni, ci îi selecta și pe criteriul pregătirii profesionale.
Abia la șantierul Metroului s-a găsit un om mai destupat, care a riscat cu mine, chiar dacă eram tot necalificat. Acolo am devenit membru.
Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com