Sorin Mihăilescu, vicepreședinte al Fundației „Niște Țărani“
Aceasta este coperta cărții Dinu Săraru 85 care reunește gândurile unor importanți oameni de cultură, care au fost alături de scriitorul Dinu Săraru în fascinanta sa călătorie în lumea romanului de sorginte țărănească, în lumea teatrului, a filmului și a evenimentelor culturale de înaltă ținută.
Știam că această fotografie îi este forate dragă. Azi, la această aniversare, m-am hotărât să-i ofer și un tablou, dar, lucrarea trebuia să aibă un titlu. M-am gândit că bisericuța de la Viorești este un simbol pentru Dinu Săraru, care a înmânat 17 ani la rând premiile naționale ale Fundației „Niște Țărani“ unor remarcabile personalități în acest sfânt lăcaș.
Prin strădaniile omului de cultura Dinu Săraru, bisericuța de la Viorești, cu celebra friză a potecașilor, a intrat, alături de ceramica de Hurez în patrimoniul UNESCO. Și atunci am găsit titlul fotografiei: valori naționale.
La Mulți și Binecuvântați Ani!
Remember Eco-Etno-Folk-Film 2001
Cornel Miftode – Fundația „C.M.Imago“
Timpul zboară nemilos de repede. Cu greu îmi pot imagina că au trecut 16 ani de când am fost invitat să particip la cea de a treia ediție a Festivalului Internațional Eco-Etno-Folk-Film organizat la Slătioara de sub munții Căpățânii, de către Fundația „Niște Țărani“, fondată de scriitorul Dinu Săraru. Acest „remember 2001“ este datorat prietenului meu Sorin Mihăilescu, vicepreședinte al Fundației „Niște Țărani“, care a dorit să-i ofere mentorului său un album de fotografii în cadrul evenimentului „Dinu Săraru 85“. Am regăsit imaginile pe care le-am imortalizat în 2001. Cu bucurie și emoție am retrăit acele zile petrecute în compania unor personalități ale culturii românești: Răzvan Theodorescu, Geo Saizescu, Andrei Blaier, Nicolae Dragoș, Dan Pița, D.R. Popescu, Constantin Vaeni și mulți alții. Apoi am revăzut și alte evenimente pe care le-am realizat în parteneriat cu Fundația „Niște Țărani“: taberele de pictură „colecția de azi – PORTRET“ de la Potoci-Bicaz și Vânători-Neamț, expoziții de pictură la Biblioteca Națională a României și Galeria Contrast, festivalul „Tradiții românești“ – Londra. Toate evenimentele au purtat personalitatea marcantă a maestrului Dinu Săraru.
Aștept cu nerăbdare o întâlnire a celui care a intrat în istoria literaturii române și cu cititorii nemțeni, invitația fiind acceptată cu plăcere.
Și dacă am fost răsfățați de soartă să fim, din când în când, alături de maestrul Dinu Săraru, îi mulțumim că există și îi dorim să aibă aceeași energie creatoare pusă în slujba culturii românești.
La Mulți Ani Maestre Dinu Săraru!
(©foto C.M.Imago: Dinu Săraru, Anatol Codru, Dan Pița, D.R. Popescu, Andrei Blaier, Nicolae Dragoș și Sorin Mihăilescu)
La muți ani, Dinu Săraru!
Dan D. IACOB
Astăzi, 30 ianuarie, Dinu Săraru împlinește 85 de ani. Născut în județul Vâlcea, într-o familie de învățători din comuna Slătioara, la opt kilometri de orașul Horezu, Dinu Săraru a fost, în lunga sa existență, director de teatru, dramaturg, eseist, publicist, romancier și scriitor. A scris romane pe teme țărănești („Niște țărani“, „Dragostea și revoluția“, „Clipa“), a fost, între anii 1977 și 1990, director al Teatrului Mic și Teatrului foarte Mic din București, iar din anul 2001 a devenit directorul Teatrului Național (avea 69 de ani), funcție din care și-a dat demisia în anul 2004. Două din romanele sale au fost ecranizate: „Clipa“, în regia lui Gheorghe Vitanidis și „Ciocoii noi cu bodyguard“, ecranizat de regizorul Șerban Marinescu, în filmul „Ticăloșii“. Dar iubirea lui Dinu Săraru față de țăranul roman, față de vatra strămoșească, s-a concretizat, dincolo de creația literară, în înființarea, în anul 1998, a Fundației Naționale pentru Civilizație Rurală „Niște Țărani“. În discursul de inaugurare spunea: „Fundația s-a născut ca un strigăt de durere ce nu mai putea și nu mai trebuia să rămână înăbușit, venind să atragă luarea aminte asupra dramei des-țărării și a pierderii identității naționale și de spirit într-o lume supusă agresiv totalitarismului globalizării nu mai puțin păgubitor, din nefericire, decât reversul lui, fundamentalismul identitar“.
De-a lungul anilor, fundația a editat reviste („Clipa“, „Renașterea“), a organizat festivaluri („Festivalul Internațional Eco-Etno-Folk Film“), a acordat burse, premii naționale, a organizat târguri („Târgul Ceramicii Populare Românești“), a tipărit cărți, între care amintim „Laudă țăranului român – Discursuri de recepțiune în Academia română – 1909-1941“. Fermentul tuturor acestor inițiative a fost și este Dinu Săraru, cel care, prin opera și activitatea sa, și-a câștigat un loc definitiv în istoria literaturii și culturii acestui neam, pe care-l iubește cu asupra de măsură.
Peste ani, din raportul Tismăneanu, prezentat în fața Parlamentului în 2007, aveam să aflu că Dinu Săraru fusese inclus în categoria Exponenți ai protocronismului alături de Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Dan Zamfirescu, Ilie Bădescu, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Ion Dodu Bălan, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelată, Artur Silvestri. Însă, pe când eram student în capitală, înainte de 1989, și activam într-o trupă de teatru de la Casa Studenților, se vorbea mult despre îndrăzneala lui, ca director de teatru, de a monta spectacole manifest, spectacole cu replici dure, cu subînțeles, în contextul dictaturii ceaușiste de atunci.
Tot la Casa Studenților l-am cunoscut, în acei ani, pe Sorin Mihăilescu, pasionat de fotografie. Începând cu anul 1985 am fost colegi de stagiatură la Piatra Neamț și, întors în București, intrând în afaceri legate de publicitate și tipărituri, el a ajuns vicepreședinte al Fundației „Niște țărani“. Dinu Săraru traversează, cu viața, opera și activitatea lui atât a doua jumătate a secolului XX, cât și începutul de mileniu III, fără să abdice de la credința nestrămutată în eternitatea valorilor autentice ale neamului românesc, iar eforturile sale de după anul 1989 s-au concentrat întru conservarea, salvarea sau evidențierea acestor valori ce țin de lumea satului românesc, de fibra acestui neam, de sentimentul românesc al ființei, cum ar spune filozoful Constantin Noica. Iată că și în vremuri tulburi (dar când n-au fost vremuri tulburi, sub această „parte înăsprită de cer“?), oameni inimoși mizează pe cultură în genere și pe cultura populară, în special, amintindu-ne, parcă, vorba aceea a lui Nicolae Iorga, prin care ne atrăgea atenția asupra faptului că popoarele care nu au avut o cultură, au pierit din istorie. (©foto C.M.Imago)
La mulți și luminoși ani, Dinu Săraru!