*Județul nostru este pe locul doi în topul național al migrației
* „Zeci de mii de locuri de muncă de la Săvinești au fost desființate, CPL-ul și alte firme de la Dumbrava au fost falimentate, UFET-urile s-au închis, la Roman și la Tîrgu Neamț e aceeași situație – unde să mai muncim în județul nostru?”, spune un fost strungar din Neamț care lucrează acum în Italia
Generată de dorința de a trăi mai bine sau măcar de a supraviețui, migrația transfrontalieră clasează județul Neamț pe locul doi în topul național al statisticii pe această temă.
Cifrele oficiale (care nu contabilizează plecările scurte, ci doar pe cele de peste 12 luni) numără 52.919 de nemțeni care își duc traiul în străinătate. Suntem depășiți doar de județul Bacău (57.340 de emigranți), sub Neamț fiind alte două județe din Regiunea de Nord-Est (Suceava – 49.160 și Iași – 34.938).
Destinațiile în care se află nemțenii noștri respectă, ca procent, topul național. Pe primul loc este Italia (41.337 nemțeni), urmată de Spania (4679), Marea Britanie (1494), Irlanda (1097), Grecia (709), Germania (697), Franța (595), Belgia (408).
Distribuția pe sexe a celor care mânâncă pâinea străinătății este relativ egală: 26.596 de bărbați și 26.393 de femei.
Mulți dintre nemțeni fie și-au făcut un rost cât de cât în țările în care se află, fie, obținând și a doua cetățenie, nu se mai gândesc la întoarcerea în România, așa că și-au luat cu ei și copiii. Astfel, 4938 dintre emigrații nemțeni au vârsta sub 15 ani, iar 2487 sunt adolescenți și tineri cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani. De asemenea, se află în străinătate 561 de nemțeni care au între 60 şi 64 de ani și 310 care au trecut de 65 de ani.
* Pâine udată cu lacrimi
Foarte puțini sunt nemțenii care au luat calea exilului din dorința de a face saltul de la trai bun la foarte bun. Marea majoritate a celor care au luat decizia de a trăi departe de rude și prieteni spun că au fost obligați să facă acest pas de către neagra realitate economică din județ. Pe rețelele de socializare pe care sunt prezenți, aceștia punctează foarte des faptul că țara i-a „împins afară”.
Astfel, Mihai Popa, de 52 de ani, din Piatra Neamț, fost lucrător la CFS Săvinești și apoi la Fibrex subliniază: „Zeci de mii de locuri de muncă de la Săvinești au fost desființate, CPL-ul și alte firme de la Dumbrava au fost falimentate, UFET-urile s-au închis, la Roman și la Târgu Neamț e aceeași situație – unde să mai muncim în județul nostru? Am muncit la Săvinești, am înghițit gaze dar stiți cum e – fie pâinea cât de rea, tot mai bună în țara ta. Am fost trimis în șomaj când mai aveam două luni și terminam Școala de Maiștri. Speram și eu ca tot omul că îmi crește salariul, că am alte răspunderi, că voi fi mai important pentru firmă și m-am trezit că trebuie să trăiesc cu mâna întinsă la stat. Prima dată am plecat în Spania. A fost infernal, trei luni am dormit într-o baracă prăpădită. Ploua afară, ploua și înăuntru. Când erau 40 de grade afară, de la tabla aia încălzită ne prăjeam. Am venit în Italia, am luat-o iar de la zero. M-am lipit de construcții. Întâi muncitor necalificat. Șantier sub cerul liber, infern și aici. După vreo doi ani am prins echipa de finisaje interioare. Nu stai de pomană. că nu te plătește nimeni așa, dar măcar e mai decent. Nu e albă pâinea printre străini. E neagră și e udată cu lacrimi. Eu m-am mai răcorit când am reușit să-mi aduc și soția și cele două fete aici. Dacă nu se strică treburile mai mult ca acum, nu mai vreau să vin în țară”.
* Discriminare, umilințe
Alți nemțeni se plâng și de umilințele îndurate în țările unde lucrează. „Dacă îți faci treaba bine, în general nu ai probleme. Când se aude, însă, că ești din România, ai din start un handicap. Sunt orașe unde suntem priviți mai rău decât africanii. Ne-au și făcut antireclamă conaționali de-ai noștri, a venit și criza care a accentuat apucăturile naționaliste. Dar nu avem ce face. Muncim și înghițim, că măcar aici avem de muncă, avem o pâine, putem trimite un ban ca să meargă copiii la școală”, spune Coculeana (asistent medical care a muncit 4 ani la negru ca menajeră până să prindă un post într-un centru social).
Libertatea de circulație rămâne, în fond, un câştig democratic. Problema e că foarte mulţi nemţeni uzează de acest drept nu pentru a evolua în carieră şi social ci împinşi efectiv doar de lupta pentru supravieţuire. Pe termen scurt, avantajul se rezumă doar la faptul că acești oameni supraviețuiesc şi că statul scapă de răspunderi sociale (sau de strategii de reinserție eficiente.
Pe termen lung, însă, după cum spun specialiştii, efectele pot fi devastatoare: scădere demografică tot mai accentuată, copii care cresc fără părinți, abandon școlar, scăderea respectului față de valorile tradiționale, familii destrămate.
Daniel VINCA