În posteritatea imediată a întâlnirii de la Sinaia, în contextul căreia capul de afiș a fost dat de reprimirea în partid a fostului ministru Dan Șova – prea mic, se pare, pentru „marile proiecte” pe care le anunța – și de excluderea europarlamentarului Cătălin Ivan pentru delict de opinie, premierul Victor Ponta a anunțat posibilitatea unei noi „inginerii” bugetare. Concret, propunerea sa este ca fiecare dintre românii care viețuiesc și lucrează în străinătate să achite lunar o taxă de 10 euro. Motivația anunțată public de către premier este aceea că, deși acești oameni trimit bani în țară, întreținându-și, practic, familiile rămase aici, ei nu contribuie la dezvoltarea României din perspectiva infrastructurii, a serviciilor medicale ori a celor care țin de domeniul educației. Realitatea este că toți acești oameni, peiorativ și nedrept numiți, la un moment dat, „căpșunari” în spațiul public autohton, sunt cei care au pompat bani, ani la rândul, în economia României, prin intermediul celor care-i așteaptă acasă. Într-o țară care aproape că nu mai produce, sau în care, în orice caz, piața serviciilor este cu mult mai dezvoltată decât aceea a producției, inserția de capital venită din partea celor plecați să muncească în străinătate a însemnat și încă înseamnă un sprijin financiar real. Ca și cei din țară, dar trebuind să suporte și depărtarea de cei dragi și, mai cu seamă, față de propriii copii, oamenii aceștia au asigurat sumele necesare pentru medicamentele rudelor în vârstă și accesul decent la educație pentru pruncii lor. Pe aceste două dimensiuni, statul român se dovedește în continuare ineficient, pentru că nu poate asigura servicii medicale și educaționale gratuite și la standarde decente. La fel, statul român, prin cei care l-au diriguit, s-a dovedit incapabil ca, în 25 de ani de postcomunism și 8 de integrare europeană să configureze o infrastructură rutieră pentru secolul XXI. Acum, premierul Ponta a identificat, dată fiindu-i declarația de la finele săptămânii trecute, „marii vinovați” pentru aceste probleme care trenează de ani de zile din cauza inconștienței politicienilor și a nenumăratelor rapturi la care aceștia au supus bugetul de stat. „Marii vinovați” sunt, așadar, emigranții români plecați la muncă în străinătate tocmai pentru a le putea asigura alor lor un trai decent aici. „Marii vinovați” sunt cei care nu au putut beneficia în propria lor țară de confortul minimal ca, pentru munca lor, să fie plătiți în mod decent și echitabil, pentru că politicieni precum Victor Ponta și cei de dinaintea sa nu au fost și nu sunt în stare să pună lucrurile la punct din această perspectivă. Că au fost „de dreapta” ori „de stânga”, politicienii din rasa cărora face parte și actualul premier s-au jucat de-a guvernarea pe spatele românilor, taxându-i și suprataxându-i. Acum, au găsit de cuviință că cei care au plecat să muncească pentru o viață mai bună trebuie, la rându-le, să fie taxați, considerându-se, deci, că nu fac suficient pentru România. Dacă aceasta este filosofia guvernării actuale, când toți oamenii obișnuiți ai acestei țări, cei de acasă și cei plecați, pot să vadă în ce termeni se discută șpăgile și cum a fost prăduit, ani de-a rândul, bugetul de stat, indiferent de cine s-a cocoțat, vremelnic, la putere, înseamnă că există un grad teribil de iresponsabilitate politică la cel mai înalt nivel. Se poate ca, în cazul de față, al taxării românilor plecați să muncească în străinătate, Victor Ponta să-și manifeste și o formă de răzbunare postelectorală. Pentru că acești oameni onești au pus capăt minciunii și au arătat-o întregii lumi, cu ocazia ultimelor alegeri prezidențiale. Dacă e așa, înseamnă că iresponsabilitatea politică este dublată, acum, și de o deficitară imaturitate.
Dan Misăilă