*”Ne priveşte în mod direct, ne afectează bugetul”, spune Cristinel Cheorghiu, primar de Farcaşa
Cu Cristinel Gheorghiu, primarul comunei Farcaşa, am discutat pe îndelete despre soarta pădurilor, mult prea mult invocate acum, în dezbatere publică fiind proiectul noului Cod silvic. Ne-a interesat opinia sa, întrucât a fost şi de o parte şi alta a baricadei. Înainte de a fi primar, a lucrat la Silvic. Interesele nu par fi convergente, deşi prin noul Cond silvic se vrea armonizarea lor. Dar, părerile sunt împărţite. Unii spun că nou Cod silvic e de partea marilor societăţi comerciale, a multinaţionalelor, alţii zic că-i de partea statului, a lui Romsilva. Cert e că nu-i de partea micului proprietar de pădure, căruia îi este interzis accesul în propria pădure la tăiat de lemne, dacă n-are făcut amenjament silvic. Care amenjament se face pe minimum 100 ha, iar micul proprietar are de 0,5 ha în sus. La Farcaşa, media de proprietate e în jur 3 ha. Poate chiar mai puţin. La împroprietărire, suprafaţa maximă acordată a fost de 5 hectare. Dar acum sunt mai mulţi moştenitori pentru aceste suprafeţe.
*Zonele de protecţie, clar definite!
De la primarul Cristinel Gheorghiu am vrut să aflam cum ar trebui să fie noul Cod silvic pentru împăca pe toată lumea.”În primul rând ar trebui introduse nişte prevederi mai clare şi mai stricte definite în privinţa zonelor de protecţie. Mă refer la pădurile care se încadrează în această grupă şi care sunt scutite de plata impozitului. Asta ne priveşte în mod direct şi ne afectează bugetul local. Mă refer la pădurea retrocedată marilor proprietari. Este vorba de moştenitorii familiei Sturza, care deja au vândut aproape 3000 hectare de pădure la o firmă austriacă. Profitând de prevederea neclară din codul silvic, nu plătesc impozit. Toată pădurea de pe raza comunei Farcaşa a fost prinsă în grupa I funcţională, deci cu rol stric de protecţie. Asta ar însemna ca din ea să nu se taie nimic! Dar se exploatează masă lemnoasă, şi nu puţină! Asta trebui clar definit.”
* Foarte puţine amenajamente silvice
Ce se întâmplă cu micii proprietari de pădure, cum se descurcă cu lemnul în sezonul rece, e o chestiune mai puţin discutată şi pentru care, din păcate, nu se întrevăd soluţii de rezolvare, într-un timp rezonabil. „La Farcaşa sunt foarte puţini proprietari de pădure care şi-au întocmit amenajamente silvice. Ne-am dori să fie mai multe. Până atunci, barem să ne aprobe marcarea anuală, pentru produsele accidentale şi de igienă a pădurii. Au loc, inevitabil, în fiecare an. Mă refer la rupturi şi doborârea de arbori datorită condiţiilor meteo. Este în discuţie o prevedere care îi va avantaja pe micii proprietari de pădure. Dacă se va aproba, ar fi foarte bine. Este vorba de finanţarea de la bugetul de stat a întocmirii amenjamentelor silvice pentru micii proprietari de pădure. Dacă ei se asociază. Va fi greu, unii vor vrea să se asocieze, alţii nu. Dar ar trebui să profite de această facilitate, dacă se va crea.”
*Zone de trecere a animalelor de la păşune la sursa de apă!
La munte, una din îndeletnicirile de bază era lucrul la pădure. În ultima vreme s-a înregistrat o restrângere drastică a activităţilor forestiere. La fel şi cele din minerit, din amonte, de la Borca şi Crucea-Suceava. Ce-i mai rămâne acum muteanului de făcut? O soluţie ar fi creşterea animalelor. Dar oprelişti au şi în această direcţie. Ne spune primarul Cristinel Gheorghiu şi cum se întâmplă asta, dar şi ce soluţii vede pentru a ieşi din impas. „În noul Cod silvic să fie prinsă o prevedere şi referitoare la păşunat. Să se facă nişte culoare de trece la sursele de apă. Multe dintre păşuni sunt pe munte, iar ca să ajungă animalele la apă, trebuie să treacă prin pădure. Sunt absolut necesare aceste culoare de trecere! Păşunatul în pădure este, în continuare, stric interzis. Dar şi aici ar fi loc de nişte excepţii. Spre exemplu, pădurile ajunse la vârsta exploatabilităţii, nu au seminţiş. Practic, aici se poate păşuna. Animalele nu ar mai avea ce distruge. Dacă pe suprafeţele respective pădurea este ajunsă la maturitate, nu avem lăstari, nu au ce strica animalele. Acolo ar putea paşte animalele.”
*Vânzarea lemnului la drum auto duce la falimentul firmelor mici
Cât despre depozite de lemn, primarul Cristinel Gheorghiu e de părăre că-i problema cea mai acută, mai aprig discutată. Pe bună dreptate! „În zona de munte văile sunt foarte înguste, nu va fi loc pentru amenajarea de depozitelor de material lemnos. El trebuie să fie transportat, pe măsură ce-i exploatat. Dacă vine o viitură, va antrena şi acel material lemnos, se vor crea blocaje, aşa se vor produce dezastre în zonele locuibile, situate în aval de acele depozite. O altă problemă de care trebuie ţinut cont, una foarte imporantă pentru economia locală. Vânzarea lemnului la drum auto, din acele depozite mari, va duce la falimentare firmelor mici de exploatare a lemnului. Cele mai mici, din zonă, care dau de lucru la localnici. Nu vor mai putea ţine pasul cu marile companii. La început Romsilva va avea un profit foarte mare, pentru că va creşte artifical preţul lemnului. Dar după ce vor rămâne pe piaţă doar câteva firme mari, ele vor dicta preţul lemnelui, se va ajunge la monopol. La început vor ridica preţul, ca să elimine firmele mici. După care vor scădea iar preţul lemnului. Asta va duce, inevitabil, la falimentul Romsilva.”
Firmele mici de care vorbea primarul Cristinel Gheorghiu sunt cele care se ocupă exploatarea masei lemnoase şi de prelucrarea primară. Dar fac şi prestări de servicii pentru firmele mai mari, chiar şi pentru Direcţia Silvică Neamţ. Sunt cele care dau o „gură de oxigen” bugetele multor familii din zonă, dar şi bugetelor locale.
Tina CONDREA