Planta are un dublu rol: medicinal şi culinar
Foarte apreciată în gastronomia populară italiană
Gușa porumbelului (Silene Vulgaris) este o plantă pe care o întâlnim în flora spontană, una foarte puțin pretențioasă. Crește atât în locuri însorite, cât și umbroase, în vii sau în miriști, pe dealuri și câmpii, la marginea potecilor, pe pășunile alpine până la peste 2000 m. Planta are un aspect delicat, iar la început de stagiune florile au culori roșiatice sau violet. Când înflorește, prinde forma unor mici balonașe care amintesc de gușa porumbelului. Frunzele sunt în formă de lance, iar dacă le strivim ușor între degete produc zgomotul tipic al frunzei de varză, motiv pentru care le mai putem numi și verzișoare. Fiecare plantă poate crește până la 50 – 80 de cm, iar perioada de înflorire este în lunile iulie – august. Pentru gătit, frunzele culese ănainte de a înflori În bucătărie sunt folosite frunzele, culese înainte de a înflori, când planta abia a răsărit. Gustul este ușor amărui și aminteste de mazăre sau pentru cine cunoaște, de gustul “lemnului dulce”. Prima recoltă este întotdeauna gustoasă și abundentă, dar o putem regăsi după fiecare cosire a fânului. Gușa porumbelului este o plantă foarte apreciată în gastronomia populară italiana, unde se folosește des la paste și risotto. Frunzele și lăstarii tineri, culeși primăvara până la înflorirea plantei lunile mai-iunie, se folosesc cruzi, în salate, umpluturi, paste, risotto, omlete, sotate precum spanacul sau adaugate în diverse preparate. Gustul lor aduce cu mazărea dulce si un pic cu lemnul dulce, devenind ușor amărui odată cu maturizarea. Așa că perioada ideală de recoltare pentru a folosi planta în bucătărie este din luna martie până în luna mai. Ca medicament: frunzele doar primăvara, rădăcina tot anul… Planta gușa porumbelului conține substanțe amare, minerale, saponine și vitamine. În tratamentele naturiste de la gușa porumbelului putem folosi întreaga plantă și este indicată împortiva infecțiilor pielii, reumatismului sau în cazul durerilor de dinți. Gușa porumbelului este o plantă medicinlă care are efect emolient și stimulează metabolismul. Se poate aplica la inflamațiile oculare și boli de piele. Se foloseste toată planta în stare proaspătă pe timp de primăvara și rădăcina, în orice anotimp. Decoctul din rădăcină se utilizează la spălături și băi pentru pielea crăpată, uscată și ușor inflamată. În cosmetică, din acest decoct se prepară săpun și soluție pentru spălat.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU
porumbelului (Silene Vulgaris) este o plantă pe care o întâlnim în flora spontană, una foarte puțin pretențioasă. Crește atât în locuri însorite, cât și umbroase, în vii sau în miriști, pe dealuri și câmpii, la marginea potecilor, pe pășunile alpine până la peste 2000 m. Planta are un aspect delicat, iar la început de stagiune florile au culori roșiatice sau violet. Când înflorește, prinde forma unor mici balonașe care amintesc de gușa porumbelului. Frunzele sunt în formă de lance, iar dacă le strivim ușor între degete produc zgomotul tipic al frunzei de varză, motiv pentru care le mai putem numi și verzișoare. Fiecare plantă poate crește până la 50 – 80 de cm, iar perioada de înflorire este în lunile iulie – august. Pentru gătit, frunzele culese ănainte de a înflori În bucătărie sunt folosite frunzele, culese înainte de a înflori, când planta abia a răsărit. Gustul este ușor amărui și aminteste de mazăre sau pentru cine cunoaște, de gustul “lemnului dulce”. Prima recoltă este întotdeauna gustoasă și abundentă, dar o putem regăsi după fiecare cosire a fânului. Gușa porumbelului este o plantă foarte apreciată în gastronomia populară italiana, unde se folosește des la paste și risotto. Frunzele și lăstarii tineri, culeși primăvara până la înflorirea plantei lunile mai-iunie, se folosesc cruzi, în salate, umpluturi, paste, risotto, omlete, sotate precum spanacul sau adaugate în diverse preparate. Gustul lor aduce cu mazărea dulce si un pic cu lemnul dulce, devenind ușor amărui odată cu maturizarea. Așa că perioada ideală de recoltare pentru a folosi planta în bucătărie este din luna martie până în luna mai. Ca medicament: frunzele doar primăvara, rădăcina tot anul… Planta gușa porumbelului conține substanțe amare, minerale, saponine și vitamine. În tratamentele naturiste de la gușa porumbelului putem folosi întreaga plantă și este indicată împortiva infecțiilor pielii, reumatismului sau în cazul durerilor de dinți. Gușa porumbelului este o plantă medicinlă care are efect emolient și stimulează metabolismul. Se poate aplica la inflamațiile oculare și boli de piele. Se foloseste toată planta în stare proaspătă pe timp de primăvara și rădăcina, în orice anotimp. Decoctul din rădăcină se utilizează la spălături și băi pentru pielea crăpată, uscată și ușor inflamată. În cosmetică, din acest decoct se prepară săpun și soluție pentru spălat.