Un an de la moartea eroului nemțean Grigore Caraza

11/11/2015

grigore caraza*Fost deținut politic și simbol al rezistenței din județul Neamț, Grigore Caraza a executat 21 de ani de pușcărie politică, în penitenciarele de la Piatra Neamț, Bacău, Galata-Iași, Văcărești, Jilava, Târgu Ocna și Aiud și doi ani de domiciliu forțat * Între colegii săi de suferință s-au numărat Petre Țuțea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, Dumitru Stăniloaie, Justin Pârvu, Dumitru Bejan sau Paulin Clapon

În urmă cu un an murea, la Piatra Neamț, mărturistorului Grigore Caraza, fost deținut politic și simbol al rezistenței din județul Neamț. A executat 21 de ani de pușcărie politică, în penitenciarele de la Piatra Neamț, Bacău, Galata-Iași, Văcărești, Jilava, Târgu Ocna și Aiud și doi ani de domiciliu forțat. Între colegii săi de suferință s-au numărat Petre Țuțea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, Dumitru Stăniloaie, Justin Pârvu, Dumitru Bejan sau Paulin Clapon.

Autorul „Aiudului însângerat“ a trecut la Domnul pe data de 10 noiembrie 2014, după cinci luni de suferință pe patul de spital. Moartea a fost cauzată nu de leziunile fizice și sufletești dobândite în perioada detenției, așa cum s-ar putea crede, ci de un act criminal, comis de un individ bolnav psihic.

Grigore Caraza s-a născut pe 1 februarie 1929  la Călugăreni – Poiana Teiului, județul Neamț, fiind al cincilea fiu din cei șase ai familiei Ioana și Vasile Caraza.

„A fost o înaltă și lucidă conștiință românească, mărturisitor al unei generații de excepție, care a știut să moară și să renască pe toate crucile istorie, el însuși fiind o istorie zdrobită, dar niciodată înfrântă, cu destinul tăiat în carnea vie a celui mai smintit dintre veacuri. Grigore Caraza a fost doar contemporanul și martorul parțial al unui fenomen pe care s-a străduit să-l înțeleagă si cu care a venit în contact mai mult în temniță, decât în timpul primei tinereți. Destinul i-a împins pe tinerii generației sale într-o tragică fundătură. Faptul că cei mai mulți dintre aceștia, deși anulați social și profesional, au rezistat  moral tuturor cumplitelor încercări este o dovadă în plus a bunei lor plămade, dar și un posibil reper pentru generația de astăzi. «Aiud însângerat» este imaginea mărturiilor penitenciare, a atrocităților la care a fost supus Grigore Caraza, prin  izolare și înfometare. El se situează pe poziția celor care nu au acceptat reeducarea, rezistând condițiilor de exterminare din Zarca Aiudului (închisoare în închisoare), până la amnistierea ultimilor deținuți. Din păcate, noi, românii, suntem încă departe de a fi învățat până la capăt lecția propriei noastre istorii… Dumnezeu să-l odihnească în rând cu Sfinții Săi!“, sunt vorbele soției lui Grigore Caraza, prof. Rodica-Ștefania Caraza.

A refuzat categoric să iasă din pușcărie

După ce termină șapte clase în comuna natală, Poiana Teiului, din județul Neamț, Grigore Caraza se înscrie la Școala Normală „Gheorghe Asachi“ din Piatra Neamț (școala de învățători), pe care este obligat să o întrerupă din cauza situației materiale a familiei. Totuși, în anii 1948-1949 activează ca învățător la școala din satul Călugăreni-Neamț, de unde la 31 August 1949 este arestat pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale“. Este condamnat pentru 8 ani de zile, eliberat pentru foarte scurt timp, rearestat și condamnat politic la 23 de ani pentru aceleași motive. Este eliberat din nou în anul 1964, iar în anul 1966 își reia studiile la Liceul „Petru Rareș“ din Piatra Neamț. În anul 1970 este arestat și condamnat din nou pentru propagandă împotriva orânduirii comuniste. În anul 1977, când i s-a propus să fie eliberat, a refuzat categoric să iasă din pușcărie. După trei zile de presiuni ale directorului pușcăriei, Grigore Caraza nu a cedat, așa cum nu cedase la nicio altă ispitire în anii grei de temniță. Nu a acceptat sa fie „eliberat“ și în a patra zi a trebuit să vină generalul Vasile Ionel,  trimis de Nicolae Ceaușescu, și să îl determine să părăsească pușcăria, lucru care s-a întâmplat, în cele din urmă, după alte câteva zile de „negocieri“ aprinse…

În 1979 își ia Bacalaureatul, la vârsta de 50 de ani. În anul 1980 părăsește țara și se exilează în SUA, la New York. Aici se căsătorește în anul 1995 cu fosta lui profesoară, Rodica-Ștefania, devenită Caraza. În anul 2001 se repatriază în România, la Piatra Neamț, împreună cu soția.

În anul 2004, Grigore Caraza a publicat o carte de memorii, intitulată „Aiud însângerat“, în care a consemnat perioada petrecută în detenție, la Aiud.  Tot în anul 2004, Grigore Caraza a devenit Cetățean de onoare al comunei Poiana Teiului, iar în anul 2007, Cetățean de onoare al municipiului Piatra Neamț.

Irina NASTASIU

2 Comentarii la acest articol. Alatura-te conversatiei.

  1. maria 11/11/2015 la 0:37 -

    Regrete eterne ! Ne lipseste f mult.
    A fost prieten de suferinta in anii grei de temnita comunista cu regretatul parinte Iustin de la Manastirea Hasca jud Neamt
    A fost si va ramane o constiinta demna a zonei noastre de pe Valea Bistritei dar si a neamului romanesc .
    Un exemplu de moralitate civica si patriotism.
    Dumnezeu sa-l odihneasca in multa pace !

  2. George Stirbei 12/11/2015 la 5:31 -

    Grigore Caraza a fost de o verticalitate perfecta, prieten de foarte mare nadejde, o enciclopedie vie, intelept, iubitor al Bunului Dumnezeu, om drept si foarte cinstit, respectuos cu semenii lui, crestin devotat, a fost o personalitat de marca, erou al Romaniei! Prietenii din New York si de pretutindeni ii simt apasatoarea lipsa si trimit mingiieri bunei lui sotii Stefania Caraza!
    Nu te voi uita niciodata iubite prieten Grigore! Dumnezeu sa te aiba in grija in imparatia sa!