TRADIŢII POPULARE DE PAŞTI, ÎN JUDEŢUL NEAMŢ

26/04/2019

De Sărbătoarea Învierii Domnului se leagă numeroase tradiţii și obiceiuri populare, care se regăsesc în toate regiunile ţării noastre. Pregătirea bucatelor tradiţionale, vopsirea ouălor sau aprinderea focurilor de pe dealuri sunt doar câteva din obiceiurile specifice satului tradiţional, amintite inclusiv în documentele nemţene. „În vederea Paştilor se făcea mare curăţenie prin casă şi pe afară. Această curăţenie trebuia să fie gata până în Joia Mare. Tot în vederea Paştilor toţi se primeneau şi îşi făceau cămăşi noi, în special tineretul şi mai ales fetele îşi coseau cămăşi frumoase cu flori. Cămăşi noi se coseau şi pentru cei bătrâni, însă mai simple. Oricum toţi aveau cămăşi noi de Paşti. Sâmbătă seara, înaintea Învierii, se făceau iarăşi focuri pe la toate casele din sat. Un foc mare care ţinea toată noaptea, se făcea în parcul bisericii, la care se adunau mulţi feciori şi tineret, iar la acest foc se împuşca la Slujba Învierii. Prin sat se mai făceau şi alte focuri mari, cel puţin câte unul la fiecare cot de sat. Unul dintre aceste focuri se făcea pe valea noastră, la răscrucea de drumuri (la podeț) de pe luncă, la Tupilaţi. Aici se adunau mulţi flăcăi şi băietani şi pe lângă ei se mai strângeau şi bărbați însuraţi. Acest loc de strânsură avea o faimă şi un oarecare trecut, astfel că era foarte apreciat. Aici se adunau cei mai năzdrăvani şi mai isteţi tineri, era focul cel mai mare cu durată până spre ziuă şi aici se împuşca cel mai mult şi cel mai tare. Cei care luau parte la foc trebuiau să facă rost de lemne şi încă multe, ca focul să fie mare şi să ţină mult”, spune bibliotecarul Romică Leonte, autorul „Monografiei comunei Tupilaţi – Oameni şi locuri”. Slujba de Înviere, sfinţirea nafurei şi pomana „Slujba de Paşti era tare frumoasă. Mai întâi se făcea Învierea şi se înconjura biserica în sunetul clopotelor şi în cântarea preotului şi a coriştilor. Apoi preotul şi lumea intrau iarăşi în biserică, şi urma slujba. La terminarea slujbei, preotul ţinea o predică despre Înviere, apoi se trecea la sfinţitul nafurei. Din fiecare casă venea cineva cu jertfa sau cu nafura la sfinţit. Într-o coşărcuţă se duceau la biserică o nafură, una sau două păşti, mai multe păscuţe şi ouă roşii. Se mai puneau două lumânări, slănină, cârnaţi, piper, tămâie etc. Fiecare avea şi ceva parale. Sfinţirea nafurei se făcea cam pe la răsăritul soarelui. Cei cu coşurile se aşezau pe două rânduri în jurul bisericii şi dacă nu încăpeau ieşeau cu rândurile pe drumuşorul bisericii dincolo de poartă. Înainte mergea procesia şi corul, apoi venea preotul de stropea cu aghiazmă coşurile cu nafură. După preot veneau epitropii care luau de la fiecare coş, păscuţe, ouă roşii şi bani. Din păscuţe şi ouă, oamenii mai dădeau şi la săraci. Se dădea şi câte o bucată de pască. Păscuţe şi ouă căpătau şi copiii”, mai spune Ronică Leonte. Tradiţia vopsirii ouălor de Paşti, în judeţul Neamţ Simbolul sărbătorilor de Paşti îl reprezintă ouăle roșii, care nu pot lipsi de pe masa niciunui creștin. Înroșirea ouălor se face în Joia Mare, în popor existând credința că ouăle fierte și înroșite în această zi nu se strică pe tot parcursul anului. Ouăle roşii semnifică sângele vărsat de Hristos pentru mântuirea omenirii şi miracolul renaşterii Sale, devenind astfel elementul definitoriu al Sărbătorii Pascale. Obiceiul vopsirii ouălor de Paști se regăsește în amintirile florentinului Antonio Maria del Chiaro (1669-1727), secretar al principelui domnitor Nicolae Mavrocordat (1709-1710, prima domnie în Moldova), al Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și al domnului Țării Românești Ștefan Cantacuzino (1714-1715), cel care a descris multe dintre obiceiurile românilor. În Moldova, se amintește despre ouăle de Paști în cronica lui Gheorgache, al doilea logofăt de la Iași, în anul 1762. În judeţul Neamţ, obiceiul vopsirii ouălor este transmis din generaţie în generaţie, ouăle de Paşti fiind un simbol al regenerării, al purificării şi al veşniciei. Culorile sunt naturale şi se obţin din plante, fierbându-se frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora.

Irina NASTASIU