Stai, Doamne, lîngă bolnavii de cancer și ia-le suferința! (II

Doctor MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare A treia greșeală comisă de această doctoriță, a fost și ea destul de mare. O trimite pe soacra mea la secția de chirurgie. Chirurgul care a operat-o pe soacra mea cu un an înainte o cunoaștea și știa problema și a recomandat-o la un medic la un spital din București. Și soția și mama ei erau încîntate. Aceeași doctoriță, când ajung la București, ori din prostie, ori din naivitate ori din răutate, dar, oricum, fără profesionalism, îi spune soacrei mele că medicul la care a fost trimisă este rezident fără specialitate, lucru care le-a derutat pe soție și mama ei, care au simțit cum li se pierde speranța. A patra greșeală cardinală pe care a comis-o doctorița este aceea că nu s-a gândit că trebuie trimisă cu scrisoarea medicală o anexă cu CD rezultat computer tomograf. Lucru pe care l-a gân- dit însă, soția mea, altfel, erau pe drumuri din nou. Atmosfera intimă pe care am întâlnit-o cu mulți ani în urmă în spitalul din Israel, unde am văzut și mai multe acitivtăți de profiul vital, cum ar fi Kinetoterapie, discuții cu psihologi, o cameră specială de activitate profesională și jocuri iteractive – șah, table ș.a., nici nu este gândită aici. În mijlocul coridorului erau apă rece și caldă și puteai să-ți faci ceai sau cafea. Aici, în acest spital, coridorul este plin cu oameni care se învârt dintr-un loc în altul. Nici o bancă de așteptare pentru a vorbi cu rudele lor, nu există. Asistentul cu medicul rezident vin, te iau, îți fac procedura-intervenția și gata. O atmosferă pesimistă, când zvonurile curg de la un om la altul: „Uite, doamna s-a întors după o săptămână de rezistență a stentului, alta s-a întors după trei săptămâni” și oamenii trăiesc îngroziți, situația lor personală este aceea că nimic nu este sigur, și, totuși, trebuie să se lase pe mâna unui medic care, nu demult a terminat facultatea și experiența lui este foarte limitată. Mă îngrozesc când trebuie să scriu aceste rânduri. Sincer, poate soarta unora dintre ei era mai bună dacă apela la un medic primar cu mare experiență și care te cheamă la spitalul privat unde lucrează el. Poate dacă scoteai câteva zeci de mii de lei, aveai un sentiment mai bun că am venit la cineva care vrea să-ți salveze viața. Dar, imediat mă întorc de la acest gând și îmi spun că cine vrea să salveze viața și cine este specialist adevărat și pro- fesionist nu se comportă în mod superficial în nici un loc. Așa că teza asta a mea, cade imediat. Ce rămâne de spus, este că tot sis- temul medical este la pământ. Medici buni – se numără câteva mii de medici, au plecat în străinătate. Astăzi, li s-a mărit salariul și ajung la un salariu extraordinar de frumos. Pe lângă toate atențiile pe care le primesc de la pacienții și de la familiile lor. Lipsa de medici profesioniști, lipsa de disciplină, de o strategie specială cum trebuie tratați bolnavii de cancer sau alții, duc la anarhie și la un sentiment de groază când vizitezi aceste secții, spitale. Acest om care a trăit o viață și care s-a îmbolnăvit merită și el să-i acordăm ultima șansă, și, pe lângă asta, să-l tratăm ca pe un om important, măcar la sfârșitul vieții lui. Aici, omul se simte total fără control, în stare critică și în condiții fizice foarte precare. Sper totuși, ca Dumnezeu să-i salveze viața mamei soției mele și sper că poate Dumnezeu să lumineze pe cine trebuie luminat ca să se creeze un sistem integrat, holistic, pentru toți bolnavii, mai ales celor care au cancer.