Plantarea pomilor fructiferi este o activitate de sezon, care necesită mare atenție și multă informare, astfel ca fiecare puiet pus în pământ să se prindă, să devină un pom sănătos și roditor. Cele mai frecvente greșeli pe care le fac începătorii pornesc de la săparea gropilor până la primele tăieri la puietul de abia plantat. Pentru a evita astfel de greșeli, prezentăm pe cele care puteți să le evitați la plantările de acum ori la cele din primăvară.
* Nu faceți gropi mici!
Pentru plantare este bine ca gropile să fie săpate cu câteva luni înainte, ca să se sterilizeze locul unde se va pune pomul fructifer. Specialiștii recomandă săparea gropilor din luna august pentru plantările de toamnă.
Gropile trebuie să fie mai mari, pentru ca pomul să se prindă bine, să fie loc pentru dezvoltarea rădăcinilor. Când se sapă groapa, pământul de la suprafață se pune într-o parte, iar cel de la fund în cealaltă. Nu plantați pomul fără să fasonați rădăcinile! Se înlătură părțile vătămate sau se netezesc rădăcinile fiecărui pom în parte. Rădăcinile foarte subțiri se scurtează, iar dacă sunt uscate, se suprimă.
Fasonarea nu ajută doar la scurtarea rădăcinii, ci și la păstrarea pomilor cât mai sănătoși și bogați în rod. Pomi fructiferi achiziționați prin curier trebuie să stea cu rădăcinile în apă 1-2 ore pentru rehidratare.
* Nu plantați dacă pământul e înghețat!
Este indicat ca materialul săditor să fie procurat din pepiniere consacrate, recunoscute oficial și controlate, care garantează autenticitatea, calitatea și sănătatea pomului. Trebuie să fie aleși pomii cu rădăcinile cât mai dezvoltate și intacte, cu lemnul ramurilor copt și muguri bine formați. Sunt de preferat pomii care au multe ramuri laterale, la care se poate forma scheletul pomului și intrarea timpurie pe rod. Efectul plantării unor astfel de pomi constă în formarea rapidă a coroanelor și începutul fructificării încă din anul 2 sau 3, obținându-se o producție însemnată de fructe din anul 4 de la plantare.
Perioadele de plantare sunt: primăvara devreme sau toamna târziu înainte ca pământul să înghețe. Se poate și iarna, când solul nu-i înghețat. Dar, cel mai bine e ca pomii să fie plantați toamna, acum au suficientă rezervă de apă, fiind expuși apoi la temperaturi joase și se vor căli, iar primăvara vom fi siguri dacă s-au prins sau daca trebuie înlocuiți.
Pomii nu trebuie să fie plantați prea adânc, caz în care aceștia cresc greu, nu se dezvoltă cum trebuie lăstarii. Dacă sunt plantați prea la suprafață, riscăm uscarea lor la secetă.
*Foarte importante: fertilizarea și udarea!
Nu adăugați îngrășământ cu azot, întrucât provoacă arsuri rădăcinilor! Dacă pământul nu-i prea bogat, se pune gunoi de grajd bine fermentat.
Udați pomul, imediat după plantare! Se toarnă 1-2 găleți de apă, care va drena pământul între rădăcinile pomului și eliberează aerul prevenind apariția mucegaiului. După ce apa a pătruns în sol, se trage tot pământul în jurul pomului sub formă de mușuroi spre a proteja pomul de îngheț. Tăierile impulsionează prinderea și puterea de creștere. Volumul coroanei se reduce cel mai ușor tot înainte de plantare. Operațiunea se face după regulile tăierilor generale: ramurile mai slabe se lasă mai scurte, iar cele mai viguroase, mai lungi. Ramurile rănite, bolnave, încrucișate sau crescute în interior se elimină. Tăierile se fac de la inel sau la mugurii cu orientare spre exterior.
Tina CINDREA-ZĂPODEANU