Unul din cei mai cunoscuți și mai îndrăgiți sfinți, renumit prin mulțimea minunilor săvârșite, este Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, sărbătorit de Biserica Ortodoxă pe data de 9 noiembrie.
Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara, primind numele de Anastasios. Primii ani de școală i-a făcut în orășelul natal, manifestând interes în deprinderea tainelor limbii grecești vechi. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze și să-și continue studiile, iar la vârsta de 20 de ani a ajuns în insula Hios ca să predea ca învățător. Aici a devenit călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai târziu este făcut diacon, completându-și studiile la Atena, prin generozitatea unui creștin bogat din insulă și cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei. În 1885 obține diploma de absolvire a Facultății de Teologie din capitala Greciei.
Tot în 1885, Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde va fi hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. În 1889, este hirotonit episcop al Pentapolei de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit și predicator, secretar patriarhal și reprezentant al său la Cairo.
După doar un an, Sfântul Nectarie a fost alungat din Egipt, în urma calomniilor unor clerici invidioși, fiind nevoit să se întoarcă la Atena, singur, disprețuit și aflat în mari lipsuri materiale. Câțiva ani rămâne predicator, fiind apoi numit director al școlii teologice Rizarios, care forma viitori preoți, post pe care-l va ocupa timp de 15 ani.
În 1904, la cererea mai multor călugărițe, Sfântul Nectarie a ctitorit Mănăstirea „Sfânta Treime“ din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie și-a dat demisia din postul de director al școlii teologice, retrăgându-se în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârșitul vieții.
La 8 noiembrie 1920, Sfântul Nectarie trece la Domnul, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an și jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, cel care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului.
Printr-o întâmplare minunată, trupul său este descoperit neputrezit și izvorând mir, la 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște fiind scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Canonizarea Sfântului Nectarie a avut loc în 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.
La sfintele moaște ale Sfântului Nectarie, aflate în Eghina (Grecia), dar și la Mănăstirea „Radu Vodă“ din București se închină credincioși din lumea întreagă, găsind alinare și grabnic ajutor. Și la Piatra Neamț, la Biserica „Sf. Spiridon“, aflată în curtea Spitalului Județean Neamț, se află o părticică din moaștele Sfântului Nectarie.
Irina NASTASIU