Iisus a zis : “Cel ce mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor şi Eu îl voi mărturisi pe el înaintea Tatălui Meu Care este în Ceruri (Matei 10,32).
La 26 octombrie al fiecărui an , întreaga ortodoxie serbează cu deosebită evlavie pe Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.
Numele de Dimitrie sau Dumitru, Dumitra reproduce grecescul Demetreos , la origine o formă adjectivală de la numele zeiţei Demeter. Numele zeiţei este compus din elementele DA, “O, pământ!”, un vocativ antic de la GEA sau GA , “pământ”, şi MITIR , “mamă”, semnificând “pământul-mamă”. în aceeaşi măsură, numele poate fi explicat ca o contracţie a lui DIMOMITIR , “mama popoporului” , de la MITIR “mamă” şi DIMOS “popor”.
Forme şi derivate atestate de-a lungul timpului : Dumitru, Dimitru, Dimitrie, Dumitrache, Mitru, Dumitra, Diman, Dima, Mima, Mimi etc. Influenţă latină cultă: Demetru, Demetra, Demetriade, Demetrescu, Demetriu, Mitty etc.
Mucenicii creştini trezesc în noi mare admiraţie, deoarece L-au urmat pe Iisus Hristos, chiar cu preţul vieţii. Ce tărie de suflet, de credinţă, ce dragoste şi câtă răbdare a dovedit Sfântul Dimitrie! Lui i s-a pus înainte alegerea: ori să se închine zeităţilor pâgăne mincinoase, inexistente şi să-şi menţină dregătoria şi cinstea lumii, ori să sufere şi să moară pentru Hristos şi, astfel, să dobândească Veşnicia! El a ales cu bucurie calea lui Iisus.
Sfântul Dimitrie se desparte, astfel, în vârstă fragedă de averi, de ranguri şi grade militare, de onoruri, de cinste şi mărire pământească, de crudul şi aprigul împărat lumesc, dar se apropie de împăratul Ceresc Hristos Domnul, preferând suferinţele şi cununa nepieritoare a muceniciei.
Sfântul Dimitrie a suferit moarte de martir, în timpul cruntei persecuţii dezlănţuite de împăratul Diocleţian (284-305) împreună cu cezarul Maximian Galeriu, ginerele său şi asociat la conducerea Orientului aflat în stăpânire. Sfântul Dimitrie a fost fiul guvernatorului (prefectului) Cetăţii Tesalonicului (astăzi Salonic în Grecia). Părinţii săi erau în taină creştini, Dimitrie primind o educaţie şi o cultură aleasă, dar şi crecut în spiritul slujirii lui Dumnezeu şi al aproapelui. După moartea tatălui său, Sfântul Dimitrie este rânduit în aceeaşi slujbă administrativă, fiindu-i recunoscute calităţile morale şi intelectuale.
Întors victorios dintr-o campanie militară, Galeriu a poruncit ca în toate cetăţile să fie aduse ofrande zeilor. Refuzând să participe la ceremoniile păgâne, Sfântul Dimitrie atrage asupra sa mânia persecutorului, care îl aruncă în temniţă, sfântul mărturisind , cu deplin curaj, că este creştin şi ucenic al lui Hristos. în timpul jocurilor închinate la Tesalonic împăratului, care se afla în vizită în cetate, un gladiator păgân vestit, pe nume Lie, este ucis în arenă de un tânăr creştin cu numele Nestor, ucenic al Sfântului Dimitrie, care mai înainte de lupta cu Lie l-a încurajat şi însemnându-l cu semnul Sfintei Cruci i-a zis:”Mergi frate şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi”.
Galeriu, întristat de moartea lui Lie, află că acel tânăr creştin primise binecuvântarea lui Dimitrie înainte de lupta din arenă. Plin de mânie, împăratul porunceşte atunci uciderea în temniţă cu suliţi de către ostaşi şi a lui Nestor la 26 octombrie 300 (Sfântul Nestor este sărbătorit a doua zi, pe 27 octombrie , odată cu Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov).
Un ucenic al Sfântului Dimitrie a luat mantia şi inelul Sfântului şi , înmuindu-le în sângele acestuia, tămăduia cu ele pe mulţi bolnavi şi întorcea pe mulţi la credinţa în Hristos.
în timpul Sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337), când s-a acordat libertate creştinismului, s-a zidit la Tesalonic o mică biserică de lemn (Martiria) pe locul unde fuseseră îngropate, în taină, moaştele mucenicului. Aici veneau mulţi creştini pentru a se închina şi a primi ajutor dumnezeiesc.
Unul din aceşti credincioşi, îndeplinindu-i-se crerea, a hotărât să zidească o biserică mare de piatră. Pe când săpau temeliile clădirii, au descoperit racla cu moaştele Sfântului Dimitrie, din care izvora mir binemirositor. O mărturie cerească a faptului că mucenicul era dăruit cu Darurile Duhului Sfânt.
Datorită ajutorului divin, pe care îl primesc creştinii prin mijlocirea Sfântului Dimitrie, în ziua sărbătoririi sale este un mare pelerinaj la biserica din Tesalonic (Salonicul de azi). Dar nu numai în Grecia, ci la fel de preţuit este şi în ţara noastră, unde creştinii îi poartă numele, au icoana sa în casele lor, zidesc biserici cu hramul său.
Floarea de dumitriţă, rezistentă la frigul toamnei, este un simbol al tăriei în credinţă, aşa cum a probat marele martir. De aceea, creştinii aduc această floare în biserici şi în casele lor, o sădesc pe morminte pentru a fi mereu în comuniune cu “Izvorâtorul de mir”, de la care dobândesc alinare în necazurile şi suferinţele lor, cu puterea lui Dumnezeu.
Martir, zice Fericitul Augustin (354-430), este un cuvânt grecesc şi înseamnă martor. De aceea, ori de căte ori împlinim poruncile lui Iisus Hristos, noi dăm mărturie pentru
El. Noi numim cruce nu numai aceea de lemn în vremea suferinţei ci şi aceea pe care o luăm în fiecare zi pe umerii noştri, prin împlinirea poruncilor sfinte. întreaga viaţă a unui creştin, când este trăită după Evanghelie, este un martiriu şi o cruce. Astfel, putem fi şi noi mucenici, martiri ai răbdării, ai smereniei, ai ascultării, ai curăţiei.
Iubite cititorule, poţi fi un mucenic, martir al lepădării de sine, al pocăinţei, martir al dragostei faţă de Hristos şi faţă de aproapele.
Fie ca pomenirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie să trezească în noi curajul de a mărturisi credinţa adevărată în Iisus Hristos-Mântuitorul, nu numai pe timp de pace, ci şi în vremuri de prigoane, chiar cu preţul vieţii.
“Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Iisus, vor fi prigoniţi”.
(II Timotei 3,12).
Preot Prof. Dumitru Chiţimuş