Astăzi, municipiul Piatra Neamț își cinstește ocrotitorul, pe Sfântul Ioan Botezătorul. Acesta s-a născut în satul Ein-Kerem (lângă Ierusalim), fiind fiul Elisabetei (verișoara Mariei, Maica Domnului) și al preotului Zaharia. Atât Biserica răsăriteană, cât și cea apuseană i-au consacrat Sf. Ioan Botezătorul câteva sărbători importante: Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie), Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) și Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).
Sfântului Ioan Botezătorul i-a fost atribuit supranumele de „Înaintemergătorul“, datorită faptului că a pregătit venirea lui Hristos, el fiind cel despre care Mântuitorul a rostit: „Ce ați ieșit să priviți, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar ce ați ieșit să vedeți? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe și petrec în desfătare sunt în casele regilor. Dar ce-ați ieșit să vedeți? Oare prooroc? Da! Zic vouă: și mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta». Zic vouă: Între cei născuți din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el“ (Luca, cap. 7, 24-28).
Hramul Bisericii „Sf. Ioan Domnesc“
Astăzi este și hramul Bisericii „Sf. Ioan Domnesc“, ctitorie a Sf. Voievod Ștefan cel Mare și capodoperă a arhitecturii ecleziastice moldovenești de la sfârșitul secolului al XV-lea. Reprezentând una din construcțiile păstrate până astăzi din vechea Curte Domnească de la Neamț, edificiul a fost ridicat între anii 1497-1498 în stilul moldovenesc constituit în epoca lui Ștefan cel Mare. Împreună cu turnul clopotniță de la 1499, monumentul prezintă pronunțate caracteristici gotice, pe fațade păstrându-se până astăzi o bogată decorație de ceramică smălțuită.
Între obiectele de patrimoniu care se păstrează la biserica „Sf. Ioan Domnesc“ se numără: candelabrele de cristal de Bohemia donate de Nicu Albu în anul 1837; icoana „Domnul Hristos binecuvântând Sf. Potir“ – de Constantin Stahie; icoana „Sf. Treime“, icoana „Sf. Ioan Botezătorul“ și icoana dascălului Atanasiu din 1792; „Sf. Evanghelie de la Mănăstirea Neamț“ din 1821; „Evanghelia de la Sibiu“, 1854; „Evanghelia de la Buzău“, 1869; o cruce în filigran de argint din secolul al XIX-lea; o cruce mică de argint filigranat din 1819, un potir de argint din secolul al XIX-lea; cartea în manuscris „Mântuirea păcătoșilor“, din 1820; „Biblia de la Blaj“, din 1795; „Pidalionul de la Neamț“, 1854.
Racla cu moaștele Sf. Cuvios Iosif de la Văratec, la Biserica „Sf. Ioan Domnesc“
Credincioșii nemțeni se pot închina până duminică, 25 iunie, la sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec, care se află la Biserica „Sf. Ioan Domnesc“ din Piatra Neamț. Alături de sfintele moaște ale Sf. Cuv. Iosif de la Văratec au fost așezate spre închinare și moaștele Sf. Ioan Botezătorul, care se află permanent în biserică.
Cuviosul Iosif s-a născut în jurul anului 1750, în satul Valea Jidanului din Transilvania, într-o familie de oameni binecredincioși. Ajuns în Moldova, a devenit ucenicul Cuviosului Paisie Velicicovschi, pe când se afla la Mănăstirea Dragomirna. Când Sfântul Paisie s-a mutat cu obștea la Mănăstirile Secu și Neamț, a venit și Cuviosul Iosif, care, la recomandarea starețului, a fost călugărit și hirotonit ieromonah. A fost duhovnic la Schitul Pocrov de lângă Mănăstirea Neamț, și povățuitor al maicilor de la schiturile Gura Carpenului și Durău. După o vreme, a devenit sihastru în Munții Neamțului, alături de alți doi părinți, Gherman și Gherontie.
După anul 1785, cu povățuirea Starețului Paisie și cu binecuvântarea chiriarhului, Cuviosul Iosif a fost rânduit să pună bazele Mănăstirii Văratec. Aici, a devenit ctitor al celor două biserici de la începutul mănăstirii, al celei din lemn (1785) și apoi din zid (1808-1812), ambele cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Pentru viața sa sfântă, Dumnezeu l-a înzestrat pe Cuviosul Iosif cu darul facerii de minuni și al izgonirii duhurilor necurate. Cuviosul părinte a trecut la cele veșnice la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ de la Mănăstirea Văratec. A fost trecut în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința de lucru din 5-7 martie 2008, iar proclamarea canonizării a avut loc în data de 5 iunie, la Mănăstirea Neamț. (Basilica.ro)
Irina NASTASIU