“Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi” (Matei 19,14)
Sărbătorile creştine sunt repere ale salvării. Omul de astăzi pierde adesea sensul sărbătorii şi astfel se pierde şi pe sine. E necesar să redescoperim sărbătoarea, ca prilej de reconstruire personală.
Cele 12 sărbători împărăteşti, de exemplu, sunt jalonarea perfectă a drumului mântuirii, prin Hristos. Urmarea lor corectă, stăruitoare, ar constitui cel mai însemnat exerciţiu spiritual ducând spre iluminare, desăvârşire, spre iubire jertfelnică faţă de Hristos şi faţă de aproape.
Sărbatoarea mulţi o înţeleg ca pe un prilej de a mânca bucate delicioase, de a bea vinuri bune, la discuţie. Aşadar, în fiecare sărbătoare este un rest de Saturnalii, adică de libertate fără asceză. Sărbătoarea este un prilej sacru de a reconstrui legătura, raportul cu lumea nevăzută, cu Dumnezeul Mântuitor. Cel mai corect raport cu lumea nevăzută este acceptarea credinţei că Dumnezeu există veşnic, este rugăciunea şi valorizarea sărbătorilor.
Una din aceste zile este şi ziua de 6 Decembrie, închinată Sfântului Ierarh Nicolae.
NICOLAE este unul dintre numele personale cele mai îndrăgite şi mai răspândite. El este format din cuvintele greceşti: NIKE – victorie, biruinţă, şi LAOS – popor, şi are înţelesul de “om ce face parte dintr-un popor victorios”. Sărbătoarea lui are şi numele de San Nicoara, care vine din “SANCTUS NICOLAUS”. În limba română are foarte multe variante: Nicolae, Neculai, Neculuţă, Culiţă, Niculăiţă, Nicolăică, Necula, Nică, Nicu, Naie, Neică, Lae, Nicorici, Nicoriţă, Sanicoară, Nicoleta, Nicorina, Nicola etc.
Sfântul Nicolae (se naşte în a doua jumătate a secolului al III lea şi trece la cele veşnice în cca. 340 d.Hr.) a fost episcop în oraşul Mira din provincia Lichia, provincie în sud vestul Asiei Mici, dar moaştele sale se află în Catedrala din portul italian Bari, pe malul Mării Adriatice, în sudul Italiei, deoarece în 1087, mai mulţi corsari (piraţi) italieni le-au luat din Mira de teama unei invazii a turcilor.
Sfântul Nicolae era fiul unor creştini din Patara, din părţile Lichiei din Asia Mică (Turcia de azi ) şi, de mic copil, a dat semne de o alegere deosebită din partea lui Dumnezeu; respecta cu sfinţenie zilele de post, se ţinea departe de jocuri şi vorbe necuviincioase, petrecea în rugăciune o mare parte din timpul său şi arăta o bunătate îngerească faţă de toţi.
A vizitat mănăstirile de pe Valea Nilului, unde a rămas mai multă vreme printre pustnici, dar s-a reîntors în oraşul natal Patara şi s-a hotărât, din dragoste faţă de Iisus Hristos, să nu se căsătorească niciodată. În urma unor întâmplări minunate a fost ales episcop în Cetatea Mira.
Se aminteşte cazul unui om sarac, care nu reuşea să-şi mărite cele trei fete, şi, din disperare, le-a îndemnat să urmeze o cale greşită. Aflând despre aceasta, Sfântul Arhiepiscop a pregătit o pungă de bani şi, în timpul nopţii, a aruncat-o pe fereastră în casa nefericitului tată; peste câteva zile, fiica mai mare se pregătea de nuntă. Aşa s-a întâmplat şi cu a doua, şi cu a treia fată. Plin de mirare, tatăl a început să stea la pândă într-un loc ascuns, pentru a-l descoperi pe binefăcătorul său atât de mărinimos.
Astfel a aflat că arhiepiscopul Nicolae îl salvase pe el şi pe fiicele lui de la o faptă păcătoasă şi necugetată. Cu lacrimi în ochi, a căzut în genunchi, i-a cerut iertare şi i-a mulţumit şi, deşi arhiepiscopul i-a interzis să vorbească despre cele întâmplate, el nu a încetat să laude bunătatea şi delicateţea păstorului lor Sfânt. Aceasta constituie şi baza patronatului său sfânt pentru persoanele necăsătorite.
Un alt fapt amintit de cronici este învierea a trei copii omorâţi de un hangiu lacom de bani. Tocmai în noaptea crimei, Sfântul Nicolae se odihnea în hanul acela, fiind în trecere spre Niceea. Înştiinţat de Bunul Dumnezeu în vis, a coborât în beciul unde hangiul aşeza trupurile tăiate ale copiilor într-un vas; dar cizmuliţele, ghetuţele copiilor rămăseseră la uşa beciului şi Sfântul Nicolae l-a întrebat pe hangiu unde sunt copiii nevinovaţi care au părăsit aceste încălţări. Văzându-se descoperit, a căzut la pământ de groază. Sfântul Nicolae, cu puterea lui Iisus Hritos, a readus la viaţă pe cei trei copilaşi, care l-au înconjurat cu drag pe bătrânul episcop şi el i-a aşezat din nou în încălţările lor de la uşa beciului hangiului. Apoi s-a îndreptat spre crudul călău lipsit de inimă şi l-a ajutat să-şi recunoască păcatul grav şi să se împace cu Dumnezeu.
În amintirea acestei minuni, ziua Sfântului Nicolae a devenit pentru mulţi copii zi de mare bucurie şi de sărbătoare, zi în care ne aşezăm cizmuliţele, pantofii, gheţutele la uşa de la intrare şi aşteptăm să primim în ele, în acea noapte de 5 spre 6 decembrie – darurile Sfântului Nicolae, care, pe lângă cele materiale, ne oferă şi o iconiţă, o carte de rugăciuni, un calendar, un îndemn la Sfânta Spovedanie şi la Sfânta Împărtăşanie.
Şi marinarii îl cinstesc pe Sfântul Nicolae ca ocrotitor al lor.
Preot prof. Dumitru CHIŢIMUS