În calitate de episcop, Sfântul Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic ținut la Niceea, în anul 325, alături de alți 318 părinți, sinod care a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, Sfântul Nicolae i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. Pentru că gestul său nu a fost înțeles, i s-au luat însemnele arhierești și Sfânta Evanghelie și a fost închis în temniță. În aceeași noapte, însă, Mântuitorul Iisus Hristos și Maica Domnului au venit la el în închisoare, așezându-i sfântului pe umeri însemnele arhierești și dându-i înapoi Sfânta Evanghelie. Găsindu-l așa, părinții s-au minunat și, cuprinși de spaimă și rușinați de gestul lor, i-au adus Sfântului Nicolae mare cinste.
Sfântul Nicolae a murit în anul 340, moaștele sale păstrându-se, din anul 1087, la Bari, în sudul Italiei. Este cunoscut drept ocrotitor al săracilor, al orfanilor, al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și călătorilor, al fetelor nemăritate, al mireselor și al copiilor mici.
O veche istorie vorbește despre un boier din Patara care ajunsese, din om bogat, foarte sărac. Având trei fete frumoase, tinere fecioare, boierul se gândi să le dea la o casă de desfrânare, pentru a scăpa de sărăcie. „Auzind Sfântul Nicolae de lipsa cea mare a bărbatului aceluia și prin dumnezeiască descoperire înștiințându-se de cugetarea lui cea rea, i-a părut foarte rău pentru dânsul și a cugetat ca astfel, cu mâna sa cea făcătoare de bine, să-l răpească împreună cu fetele sale ca din foc de la sărăcie și de la păcat. (…) Așadar, luând o legătură mare de galbeni, a mers în miezul nopții la casa acelui bărbat și, aruncând-o înăuntru pe fereastra acelei case, degrabă s-a întors la casa sa“. („Viețile Sfinților“). La fel a procedat sfântul și pentru celelalte două fecioare. Cu cele trei pungi de galbeni, tinerele fele s-au căsătorit, trăind bineplăcut lui Dumnezeu.
O minune a Sfântului Nicolae
„Înainte nu credeam în Dumnezeu, deși în copilărie am fost botezată. Am făcut multe păcate grele. Din această cauză viața mea s-a destrămat. Am căzut în deznădejde. Într-o zi, nemaiputând suporta necazurile, am hotărât să mă spânzur. Nu mai voiam să trăiesc, ci doar să se termine o dată toate chinurile. Am început să-mi pregătesc funia. Dar din beci a apărut un bătrân. Era plăcut la înfățișare, cu o față blândă și luminoasă încălțat în cizme și îmbrăcat într-un cojoc. «În loc să te spânzuri, ar trebui să te rogi», mi-a spus el și mi-a enumerat toate avorturile pe care le făcusem. Îngrozită, mi-am văzut copiii nenăscuți, cu înfățișări groaznice. Îmi era foarte greu din cauza păcatelor dezvăluite, dar bătrânul m-a învăluit cu o privire blândă și a dispărut.
Am plâns mult timp. Mai târziu, când am coborât după el în beci, acolo nu mai era nimeni. Cuvintele bătrânului îmi răsunau însă în minte. Gândul sinuciderii m-a părăsit. Am început să mă gândesc serios la viața mea. Am povestit cele întâmplate unei femei credincioase și i-am cerut sfatul. Aceasta mi-a spus: «Aceasta a fost o minune dumnezeiască. Mergi la biserică și spovedește-te. Dumnezeu îți va ierta păcatele și atunci ți se va schimba și viața».
M-am dus la biserică, unde într-o icoană l-am recunoscut pe bătrânul care mă vizitase, numai că aici era îmbrăcat în veșminte strălucitoare. Am întrebat oamenii din jurul meu: «Cine este acesta din icoană?» «Sfântul Nicolae, a fost răspunsul, Episcopul Mirei Lichiei. Un mare făcător de minuni».
Minunea săvârșită și mila lui Dumnezeu mi-au schimbat viața. Am început să cred din toată inima. Deseori merg la biserică, mă spovedesc și mă împărtășesc. Mă străduiesc din răsputeri să duc o viață creștinească. Nu încetez să-i mulțumesc Sfântului Nicolae, ajutătorului nostru grabnic în scârbe și necazuri“. („Noi minuni ale Sfântului Nicolae“, Editura Sophia, 2004, pp. 125-127.)
Irina NASTASIU