Originară din Antiohia Pisidiei, Marina era singura fiică a preotului păgân Edisie. După ce i-a murit mama, tatăl său a încredinţat-o unei femei. La vârsta de 12 ani, Marina a învăţat credinţa în Hristos de la creştinii din localitatea natală. Inima ei tânără s-a înflăcărat de dragostea pentru Hristos, Marina luând hotărârea de a rămâne fecioară şi de a-şi închina viaţa lui Dumnezeu. Până la vârsta de 15 ani, Sfânta Marina şi-a petrecut viaţa în rugăciune, însă a fost pârâtă dregătorului cetăţii. Acesta a arestat-o, dar văzând cât e de frumoasă, a cerut-o de soţie.
Fiind întrebată de unde este şi care îi este numele, ea a răspuns: „Marina mă cheamă, născută şi crescută în Pisidia; şi cred în numele Domnului meu”. Pentru că a refuzat să se lepede de Hristos, dregătorul cetăţii a poruncit să fie bătută cu toiege fără milă, până când tot pământul s-a înroşit de sângele ei. Apoi Marina a fost aruncată în temniţă, unde i s-a arătat un balaur care vărsa foc împrejurul ei. Speriindu-se, sfânta s-a rugat, iar balaurul s-a prefăcut într-un câine negru, pe care Marina l-a bătut în cap şi peste spinare cu un ciocan, până când l-a învins. Rămânând tare în credinţa lui Hristos, Marina a fost supusă din nou la multe chinuri, pe care le-a răbdat cu bărbăţie, în final ighemonul tăindu-i cu mânie capul.
Până la ocuparea Constantinopolului de către cruciaţii apuseni în anul 1204, moaştele Sfintei Muceniţe Marina au fost păstrate în Mănăstirea Pantepontia. Potrivit altor izvoare, acestea ar fi fost păstrate în Antiohia până în anul 908, iar de aici ar fi fost mutate în Italia.
În prezent, moaştele Sfintei Marina se găsesc în Atena, în biserica închinata Sfintei Muceniţe. Mâna sa dreaptă se afla în Muntele Athos la Mănăstirea Vatoped. De asemenea, părticele din moaştele Sfintei Marina se găsesc şi în Albania, la Mănăstirea Sfânta Marina de pe Muntele Langa.
În ţara noastră, părticele din moaştele Sfintei Marina se găsesc la Mănăstirea Hurezi (palma) şi la biserica din localitatea Feteşti, jud. Suceava.
Irina NASTASIU