În fiecare an, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznueşte pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. În chip deosebit, ea este cinstită în Ţara Românească a Moldovei, întrucât de mai bine de 350 de ani moaştele ei se află la Iaşi, fiind izvor de binecuvântare şi însănătoşire duhovnicească şi trupească pentru toţi cei care o cheamă în rugăciune să le fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu.
Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea. S-a născut în Tracia, la Epivat (azi Boiados) pe ţărmul Mării Negre -Marmara, în apropiere de Constantinopol (după 1453 Istanbul). Părinţii ei, oameni de neam bun şi credincioşi, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune, dar mai ales a postului, a rugăciunii şi milosteniei. Un frate de-al ei, după ce a învăţat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie, a fost ales episcop în localitatea Modite, pentru dragostea faţă de cele sfinte, pentru cultura sa deosebită, pentru viaţa închinată lui Dumnezeu.
La vârsta de 12 ani , Sfânta Parascheva , aflându-se în biserică, aude cuvântul Evangheliei: “Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34). Luând aminte de acest sfat al Mântuitorului Hristos, ea îşi dăruieşte toate podoabele, toată averea săracilor. Face acest lucru de mai multe ori, deşi este dojenită de părinţi. În cele din urmă Sfânta Parascheva se retrage în adâncul pustiei, dăruindu-se postului şi rugăciunii neîncetate. După mai mulţi ani petrecuţi în pustie în Ţara Sfântă Israel, i se arată un înger care îi porunceşte să revină la locurile ei de origine. Revine la Ţarigrad, de unde se îndreaptă spre Vlaherna. Decedând, a fost înmormântată în taină. Trupul ei a fost mai târziu descoperit în urma unor vedenii şi semne minunate “neputred şi plin de mireasmă” şi aşezat cu mare cinste în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivat, unde a rămas timp de 200 de ani. Vestea minunilor săvârşite în jurul cortului unde era păstrat trupul ei neputrezit s-a răspândit în Tracia şi în toată Peninsula Balcanică. Între timp Patriarhia de Constantinopol o canonizează, trecând-o în rândul sfinţilor.
După anul 1235 moaştele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate de la Epivat la Târnave, iar după 160 de ani la Belgrad. În 1521 Belgradul este cucerit de sultanul Soliman . În consecinţă moaştele cuvioasei au fost aduse la Constantinopol.
Construind frumoasa biserică a sfinţilor Trei Ierarhi din Iaşi , Vasile Lupu solicită moaştele Cuvioasei Parascheva, pe seama acestei minunate ctitorii. Patriarhul Partenie al Constantinopolului semnează în luna mai 1641 scrisoarea sinodală prin care moaştele Sfintei Cuvioase sunt dăruite Bisericii din Ţara Românească a Moldovei. În schimb, Vasile Lupu plăteşte datoriile Patriarhiei Constantinopolitane şi face multe danii.
Potrivit mărturiile istorice, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost scoase în taină din Constantinopol, peste zidurile cetăţii, pentru a nu se încălca legea islamică, care interzicea transportarea celor morţi cu excepţia sultanilor, şi a nu se face tulburare în sânul comunităţii creştine care se vedea privată de ocrotirea Sfintei Cuvioase. Racla cu Sfintele moaşte a fost însoţită de trei ierarhi din partea Patriarhiei de Constantinopol, de o mulţime de clerici şi credincioşi. Autorităţile turceşti au rânduit oştire pentru paza moaştelor pe tot parcursul călătoriei până la Iaşi. Ele vor rămâne în biserica Sfinţilor Trei Ierarhi până în 1884, când vor fi mutate în paraclisul mănăstiresc din clădirea egumeniei, datorită lucrărilor de restaurare întreprinse la ctitoria lui Vasile Lupu. În 1888 racla cu Sfintele moaşte va fi mistuită de foc. Acestea vor rămâne neatinse de flăcările distrugătoare. Lupu Botez, un credincios creştin din Fălticeni a construit o raclă nouă din lemn de chiparos. Aşezate în noua raclă moaştele au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi unde se află în prezent. La 10 octombrie 1955, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în prezenţa reprezentanţilor Bisericilor Surori: constantinopolitană, rusă şi bulgară, generalizarea cultului Sfintei Cuvioase Parascheva pe tot cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române, ziua de prăznuire fiind 14 octombrie.
Sfânta Cuvioasă Parascheva este mult folositoare. Este cu totul vrednic de a aminti faptul că dintre toţi sfinţii din ţară nici unul nu este mai popular ca Sfânta Parascheva şi în rândurile tineretului. Este de ajuns să vezi într-o zi, de dimineaţa până seara, câţi tineri vin la Sfânta aceasta, care a fost tânără atunci când a trecut, la jumătatea sec. al XI-lea, la viaţa veşnică; studenţii, elevii, copii de pretutindeni vin aproape cu totul natural să cinstească moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi aceasta arată că tânărul simte în Sfânta Parascheva o putere a învierii din Iisus Hristos şi o putere a tinereţii veşnice pe care o dă Duhul Sfânt Sfinţilor care din tinereţe şi-au dăruit viaţa lui Dumnezeu.
Să avem cu toţii bucuria tinereţii veşnice şi lângă moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva , bucurie pe care o au sfinţii care au iubit până la jertfă pe Iisus Hristos şi pe semenii lor.
Sfântă Cuvioasă Parascheva, milostiveşte-te şi ajută la cererea robilor tăi!
Iubite cititorule, te invităm la un pelerinaj sfânt!
Veniţi creştini, solemna oră sună!
Preot prof. Dumitru CHIŢIMUŞ