Sărbătoarea Sfintei Treimi

A doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh este prăznuită Sfânta Treime. Odată cu sărbătorirea Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Duh, cea de-a treia persoană a Sfintei Treimi. Acest lucru este indicat de către Penticostar, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: „Întru această zi, prăznuim pe însuși Preasfântul și de viață făcătorul și întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu“.

Urmând Sfintele Scripturi și învățătura Sfinților Părinți, Biserica Ortodoxă mărturisește că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (ipostasuri), care împărtășesc aceeași substanță sau natură. Dogma despre Sfânta Treime a fost definită de către Sfinții Părinți, în cadrul Sinoadelor I și II ecumenice de la Niceea, 325 respectiv Constantinopol, 381. Atunci a fost elaborat, pe baza învățăturii Mântuitorului Hristos cuprinsă în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, Crezul – Mărturisirea de credință a Bisericii – normativ până la sfârșitul veacurilor.

Învățătura Bisericii ne arată că nu vorbim de trei divinități, ci de Un singur Dumnezeu, dar în care coexistă 3 Persoane (ipostasuri) împărtășind una și aceeași natură divină absolută, în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit (conform hotărârii Sinodului IV ecumenic de la Calcedon).

Încă din cele mai vechi timpuri, Sfânta Treime a fost înfățișată sub forma celor trei îngeri care l-au vizitat pe Avraam și pe soția lui, Sara. Avraam și Sara slujesc, casa lor văzându-se în planul îndepărtat. În planul apropiat apare adesea un slujitor care înjunghie un vițel. Cei trei îngeri poartă în mână câte un sceptru, simbol al puterii împărătești. Îngerii stau în jurul mesei pe care Se află Mielul jertfit într-un potir.

„Nu există nimic ca măreția Sfintei Treimi…“

„Ați văzut și întotdeauna vedeți că mai înainte de a se face ziuă, de a răsări soarele, flutură o geană de ziuă. Către răsărit se vede o lumină mai întâi puțin gălbuie și apoi tot mai alburie, până când se ivesc razele soarelui. Iar razele soarelui crescând mereu și luminând sub cer, în toate părțile, se ivește la orizont și frumosul și prealuminosul soare, strălucind cu atâta putere încât, dacă te-ai uita mai mult la el, te orbește. Iată, așa să socotiți și despre Dumnezeu (…) Mai întâi să cunoașteți chipul subzistenței fiecăruia. Tatăl are ca chip al subzistenței nenașterea și nepricinuirea; căci nu se naște din nimenea și nu e pricinuit de nimenea. Fiul are ca chip al subzistenței Sale nașterea mai înainte de toți vecii din Tatăl, precum se naște cuvântul din minte. Iar Duhul are ca chip al subzistenței Sale un altul decât cel al Fiului: El are purcederea, adică pornește, purcede din Tatăl. Dar – cum zice Sfântul Grigore de Nyssa – o dată cu nașterea Fiului, cea mai dinainte de toți vecii, purcede și Duhul Sfânt“, (Pr. Ilie Cleopa – „Predică la Sfânta Treime“, în „Predici la Sărbătorile de peste an“, Editura Christiana, 2001).

„Nu există, frații mei, nu există o altă credință ca a noastră, nu există nimic ca măreția Sfintei Treimi. Credeți! Și chiar dacă întreaga lume va îngenunchea și se va închina treimii diavolului, voi să nu îngenunchiați! Și astăzi, și mâine, și în veci să vă închinați Sfintei Treimi. Preasfântă Treime, miluiește lumea. Sfântă Treime, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, acoperă-i pe copiii Tăi. Amin“ (Mitropolitul Augustin de Florina).

Irina NASTASIU